Nunta la Aldesti

Detalii

Categorie: Obiceiuri si traditii

18 Octombrie 2008

Cai, vornici si petitori - Nunta de la Aldesti aminteste de timpurile stravechi.

Zi mare in satul Barsei. Inca de la intrare, strada era intesata de localnici imbracati in straie de sarbatoare, caii erau aranjati si ornati cu zurgalai si panglici iar singurele mijloace de transport pentru participanti au fost carutele, acoperite cu covoare tesute la raboi. Toate detaliile care s-au avut in vedere ma duceau cu gadul la vechile timpuri, cand nuntile pastrau traditia populara.

Prima editie a Zilelor Aldestiului a fost marcat de o „reconstituire" a unei nunti in cutumele populare, cu toate obiceiurile de care fiii satului tineau cont cu sfintenie in organizarea unei nunti. Intentia organizatorilor a fost aceea de a intari demersul altor sustinatori ai traditiei, in ideea nemuririi obiceiurilor romanesti, care sunt atat de dinamice si extraordinare. Nu multi sunt cei care stiu sa joace si sa participe cu asa o traire la o nunta sau orice alt eveniment care implica dans. Inceputul sarbatorii a fost marcat de discursul organizatorului, Adam Alda, directorul adjunct al Consultantei Agricole Arad, care declara deschise Zilele localitatii Aldesti, sa inceapa nunta. Cu acestea fiind zise, alaiul a plecat după mire. Pe drum, un detaliu important: „dupa ce luam mirele, mergem la mireasa, care ne asteapta intr-o casa veche... nu noua sau refacuta, ci veche". Curiozitatea mea a atins limita. Mirele ne astepta nerabdator sa ne indreptam catre mireasa lui. Mandru, cu floarea la palarie, privea cu jind parca la drumul ce avea sa-i scoata iubirea vietii lui din nou in cale. Vornicii si-au facut bine meseria. In fruntea „plutonului", jucau steagul si dadeau directive cine sa mearga primii. „Caii merg in fata, mai intai tu, dupa aia tu si abia apoi intra si carutele". Am pornit din nou la drum. Cu muzica dupa noi si chiuitoarele care tot ridicau in slavi mirii, nasii si nuntasii, aproape nici nu am simtit ca a trebuit sa mergem pana in capatul satului. La casa veche, mireasa ne astepta. Petitul a inceput iar mirele a trebuit sa dea dovada de rabdare, pentru ca mireasa nu s-a afisat la prima vedere, decat după aparitia unei batrane in straie de mireasa si aprigi negocieri cu socrii mici. Intr-un final, am reusit sa trecem pe sub poarta unde ne intampina afisul pe care era scris, cu litere „de o schioapa": „Bine ati venit!". Nasii, prezenti si ei la mireasa si-au ocupat locurile langa miri si observau nunta, ca nu cumva ceva sa nu fie la locul lui sau sa se fi omis vreun obicei, provocat de invalmaseala ce a pus stapanire pe ograda.

Cracii nasei, nemaiantalniti in Romania. Mireasa a fost luata, mirele multumit de ea iar socrii satisfacuti de faptul ca si-au dat fata. Punctul urmator din itinerariul stabilit a fost casa nasilor, unde ne astepta un cos mare, plin cu niste crengi imbracate cu aluat si ornamente. Curiosi, am intrebat ce sunt acele bete. „Asta e un obicei pe care numai Aldestiul il are. Betele astea sunt cinstea nasilor fata de miri. Se numesc Cracii Nasei, iar aceasta ii va juca pana la camin, unde se va tine masa si dansul", mi-a povestit vornicul. Asa a si fost. Cu cosul pe cap, nasa a trecut in fruntea alaiului, jucand „Cracii nasei" pana la sala festiva. La cat a fost de greu acel cos, nasele (fiind, dupa obiceiul din mosi-stramosi, mai multe la numar) au mai facut schimb de „povara", pentru ca drumul a fost lung.

La sala, pentru a fi si mai bine vazuti, mirii si nasii au avut masa chiar pe scena. Dupa spectacolul de muzica populară, cu dedicatii si chiuituri, mesenii si-au ocupat locurile la masa fiind serviti cu palinca asa cum se face numai la Aldesti si aperitiv cu maios si sangerete. Intre mai multe dansuri (pentru ca asa cum era de asteptat, spiritele s-au incins la un moment dat), si-a facut loc si o delicioasa supa de gaina. Sarmalele au fost nelipsite, buna dispozitie  s-a simtit tot timpul in randul petrecaretilor iar mirii si nasii au fost multumiti de o nunta reusita, pastrand traditia inca de la mersul după mire pana la momentul strigarii contributiei nuntasilor pentru tinerii casatoriti.

Desi a fost doar o simulare, toti pasii facuti in organizarea acesteia au fost atent analizati, pentru astfel de eveniment pregatindu-se intreg satul. Gospodinele au gatit mancarea traditionala, batranii s-au implicat in explicarea obiceiurilor celor mai tineri, nasele au copt aluatul pentru vestitii craci si au imbracat crengutele, la sala oamenii au servit nuntasii cu cel mai mare devotament. Au pus mana de la mana pentru ca nunta traditionala sa incante toti invitatii si sa se transforme dintr-o pura simulare intr-o nunta veridica.

• < Anterior
• Următor >