Cai, vornici si petitori – Nunta
de la Aldesti aminteste de timpurile stravechi.
Zi mare in satul Barsei. Inca
de la intrare, strada era intesata de localnici imbracati in straie de sarbatoare,
caii erau aranjati si ornati cu zurgalai si panglici iar singurele mijloace de
transport pentru participanti au fost carutele, acoperite cu covoare tesute la
raboi. Toate detaliile care s-au avut in vedere ma duceau cu gadul la vechile
timpuri, cand nuntile pastrau traditia populara.
Prima editie a Zilelor Aldestiului a fost
marcat de o „reconstituire” a unei nunti in
cutumele populare, cu toate obiceiurile de care fiii satului tineau cont cu
sfintenie in organizarea unei nunti. Intentia organizatorilor a fost aceea de a
intari demersul altor sustinatori ai traditiei, in ideea nemuririi obiceiurilor
romanesti, care sunt atat de dinamice si extraordinare. Nu multi sunt cei care stiu
sa joace si sa participe cu asa o traire la o nunta sau orice alt eveniment
care implica dans. Inceputul sarbatorii a fost marcat de discursul
organizatorului, Adam Alda, directorul adjunct al Consultantei Agricole Arad,
care declara deschise Zilele localitatii Aldesti, sa inceapa nunta. Cu acestea fiind zise, alaiul a
plecat după mire. Pe drum, un detaliu important: „dupa
ce luam mirele, mergem la mireasa, care ne asteapta intr-o casa veche… nu noua
sau refacuta, ci veche”. Curiozitatea mea a atins limita. Mirele ne
astepta nerabdator sa ne indreptam catre mireasa lui. Mandru, cu
floarea la palarie, privea cu jind parca la drumul ce avea sa-i scoata iubirea
vietii lui din nou in cale. Vornicii si-au facut bine meseria. In fruntea „plutonului“, jucau steagul si dadeau directive
cine sa mearga primii. „Caii merg in fata, mai intai
tu, dupa aia tu si abia apoi intra si carutele”. Am pornit din nou la drum. Cu
muzica dupa noi si chiuitoarele care tot ridicau in slavi mirii, nasii si nuntasii,
aproape nici nu am simtit ca a trebuit sa mergem pana in capatul satului. La casa veche, mireasa ne astepta. Petitul
a inceput iar mirele a trebuit sa dea dovada de rabdare, pentru ca mireasa nu
s-a afisat la prima vedere, decat după aparitia unei batrane in straie de
mireasa si aprigi negocieri cu socrii mici. Intr-un final, am reusit sa trecem
pe sub poarta unde ne intampina afisul pe care era scris, cu litere „de o schioapa“: „Bine
ati venit!”. Nasii, prezenti si ei la mireasa si-au ocupat locurile
langa miri si observau nunta, ca nu cumva ceva sa nu fie la locul lui sau sa se
fi omis vreun obicei, provocat de invalmaseala ce a pus stapanire pe ograda.
Cracii nasei, nemaiantalniti
in Romania. Mireasa a fost luata, mirele multumit de ea iar socrii
satisfacuti de faptul ca si-au dat fata. Punctul urmator din itinerariul
stabilit a fost casa nasilor, unde ne astepta un cos mare, plin cu niste crengi
imbracate cu aluat si ornamente. Curiosi, am intrebat ce sunt acele bete. „Asta e un obicei pe care numai Aldestiul il are. Betele
astea sunt cinstea nasilor fata de miri. Se numesc Cracii Nasei, iar aceasta ii
va juca pana la camin, unde se va tine masa si dansul“, mi-a
povestit vornicul. Asa a si fost. Cu cosul pe cap, nasa a trecut in fruntea
alaiului, jucand „Cracii nasei” pana la
sala festiva. La cat a fost de greu acel cos, nasele (fiind, dupa obiceiul din
mosi-stramosi, mai multe la numar) au mai facut schimb de „povara“, pentru ca drumul a fost lung.
La sala, pentru a fi si mai bine vazuti, mirii
si nasii au avut masa chiar pe scena. Dupa spectacolul de muzica populară, cu
dedicatii si chiuituri, mesenii si-au ocupat locurile la masa fiind serviti cu
palinca asa cum se face numai la Aldesti si aperitiv cu maios si sangerete. Intre
mai multe dansuri (pentru ca asa cum era de asteptat, spiritele s-au incins la
un moment dat), si-a facut loc si o delicioasa supa de gaina. Sarmalele au fost
nelipsite, buna dispozitie s-a simtit tot timpul in randul petrecaretilor
iar mirii si nasii au fost multumiti de o nunta reusita, pastrand traditia inca
de la mersul după mire pana la momentul strigarii contributiei nuntasilor
pentru tinerii casatoriti.
Desi a fost
doar o simulare, toti pasii facuti in organizarea acesteia au fost atent
analizati, pentru astfel de eveniment pregatindu-se intreg satul. Gospodinele
au gatit mancarea traditionala, batranii s-au implicat in explicarea
obiceiurilor celor mai tineri, nasele au copt aluatul pentru vestitii craci si
au imbracat crengutele, la sala oamenii au servit nuntasii cu cel mai mare
devotament. Au pus mana de la mana pentru ca nunta traditionala sa incante toti
invitatii si sa se transforme dintr-o pura simulare intr-o nunta veridica.
