In timpul Reformei, un grup de crestini germani a decis sa-si puna bunurile lor in comun si sa se uneasca intr-o fratie crestina.

Jakob Hutter a aparut ca un prim lider important al grupului in 1533. Cu el in frunte, comunitatea a prosperat, si, ulterior, au format multe noi comunitati (colonii).

 

Astazi exista aproape 400 de colonii Hutterites in Canada si Statele Unite, precum si in America de Sud si Europa.

 

Atunci cand o comunitate Hutterites ajunge la o marime optima (100 – 150 de membri), grupul dobandeste o noua suprafata de teren, se construieste un nou set de structuri (case, hambare, scoli, etc) iar noul grup primeste mai multe echipamente agricole, si utilaje pentru a lucra pamantul si pentru a procesa produsele agricole.

Apoi, populatia se desparte in doua grupuri – un grup ramane in locul original, si celalat trece in noua asezare. Comunitatile vecine (coloniile) se sprijina reciproc cu munca, cu utilajele si cu alte diverse resurse si genereaza o eficienta foarte ridicata care asigura succesul noilor comunitati rurale.

 

Fiecare comunitate Hutterites lucreaza in comun, are scopuri comune, si de cele mai multe ori are o structura organizatorica asemanatoare cu cea a unei cooperative de producatori.

 

Multi fermieri canadieni, in jurul anilor “80” care erau vecini cu camunitatile Hutterites, s-au adresat statul pentru ai proteja, sustinand ca fermierii Hutterites prin agricultura lor modernizata si prin profiturile mari realizate le aduceau prejudicii prin “concurenta neloiala”.

 

Comunitatile Hutterites si-au pastrat timp de secole multe din obiceiurile lor originale – inclusiv rochia, structura familiei, un stil de viata simplu, si limba lor germana.

 

In afara comunitatilor lor, membrii grupului sunt vazuti destul de nelalocul lor in comparatie cu vecinii lor contemporani.