
Intre 1981 si 2001, China a reusit sa elibereze 500 milioane de oameni de saracie.
Acest lucru se datoreaza in primul rand datorita agriculturii si zonelor rurale, unde in acea perioada nivelul saraciei a scazut de la peste trei sferturi din populatie pana la douasprezece procente. Secretul din spatele acestui succes este complex.
Agricultorilor chinezi – micilor agricultori – le-au fost date mai multe drepturi pe terenurile lor, guvernul ofera preturi mai bune pentru produsele lor si beneficiaza, de asemenea, de o piata interna partial liberalizata.
Totul se invarte in jurul respectului pentru agricultura de familie. Acest lucru a dus la o crestere aproape incredibla a productiei, mult mai rapida decat cresterea populatiei si la o crestere in productivitate. Aceasta revolutie care face agricultura din ce in ce mai profitabila ofera noi oportunitati pentru investitii in industrializare prin eliberarea de persoane si de mijloace financiare. Si pentru o industrie emergenta prosperitatea zonelor rurale are cel mai mare potential de vanzari.
Aceast lucru s-a intamplat inainte in Taiwan si Coreea de Sud, unde protectia agriculturii si succesul sau ulterior a condus aceste tari spre transformarea in scurt timp in state cu o industrializare prospera.
Vietnamul le urmeaza mai mult sau mai putin exemplul. Nu este surprinzator, asadar, ca aceasta tara se concentreaza asupra securitatii alimentare proprii. In timp, aceasta va deveni amenintata de industrializarea rapida si de extinderea la fel de rapida a oraselor. De aceea Vietnamul, nu doreste ca aceasta extindere sa se intample pe cel mai bun teren agricol, si in zonele mai putin fertile si / sau zonele mai deluroase. De aceea si Guvernul restrictioneaza exportul de orez, alimentul de baza al vietnamezilor. Prin urmare, a decis sa exporte un maximum de 3,5 milioane de tone de orez in 2008 si nu 4 sau chiar 4,5 milioane de tone. Ideea este de a reduce presiunea asupra preturilor si de a avea asigurarea ca un bol de orez ramane accesibil pentru toti cetatenii vietnamezi.
Sursa: www.agroeco.org










