La curci, exista o mare variabilitate genetica, situatie care atrage dupa sine oportunitati considerabile in munca de ameliorare. Cu toate acestea, ameliorarea curcilor este ingreunata de unele insusiri ale lor, precum: sezonabilitatea reproductiei si maturitatea sexuala tarzie. Nu este de neglijat nici productia de oua a curcilor, care este destul de mica comparativ cu a gainilor.
Maturitatea sexuala apare in jurul varstei de 32 de saptamani, astfel incat abia la 34 de saptamani se ajunge la o intensitate a ouatului convenabila inceperii controlului individual al productiei numerice de oua. De regula, acest control dureaza 20 de saptamani, ceea ce inseamna ca la varsta de 60 de saptamani se poate trece la incubarea oualor pentru prima ecloziune pedigree in vederea reproducerii populatiei. Daca se lucreaza cu patru serii de ecloziune pedigree, rezulta un interval de generatii de aproximativ 70 de saptamani.
Pentru reducerea acestui interval, s-a incercat reducerea perioadei de control a productiei numerice de oua, la doar 6-8 saptamani. Procentul prezinta insa dezavantajul ca se pierde mult din precizia selectiei, mai ales prin informatiile furnizate de performanta proprie. In acelasi timp, este de mentionat ca precizia selectiei bazata pe media familiei se reduce, intrucat marimea unei familii la curci pentru lucrarile de selectie este de numai 5 indivizi (un mascul la 4 femele), numarul mai mic de candidati pe familie afecteaza, pe langa precizia selectiei, si intensitatea ei. Studiile de ereditate ale unor caractere cantitative si calitative efectuate la specia curca au oferit solutii eficiente pentru o continua sporire a productiilor la aceasta specie. Curca descinde din specia salbatica Meleagris gallopavo care are 41 de perechi de cromozoni. Multe din genele care caracterizeaza penajul curcilor influenteaza negativ productiile lor; de exemplu, genele: “sp” responsabila pentru penajul alb cu pete negre homozigoti, iar “r” este responsabila pentru penajul rosu Bourbon si “e” responsabila pentru penajul brun-inchis, reduc cresterea in greutate. Gena “r” reduce si productia de oua, iar gena “b”, responsabila pentru penajul bronzat cu aripi negre, diminueaza cantitatea de sperma.
Viteza imbracarii cu penaj se afla sub controlul unui locus inlantuit cu sexul: gena salbatica “K” determina o imbracare rapida cu penaj, iar gena dominanta “K” o imbracare tarzie.
Criteriile de selectie pentru liniile materne de curca se refera la productia numerica de oua, lungimea perioadelor de ouat, lungimea pauzelor de clocit. In vederea selectiei pentru productia de oua, se intocmeste un plan de selectie combinata a curcilor si pe colateral a curcanilor, plecandu-se de la o matca de: 20 de masculi + 80 de femele, respectiv 20 de familii (un mascul la 4 femele pe familie). Fiecare femela trebuie sa produca 5 femele (total 400 de femele) si un mascul total (80 de masculi), sexarea facandu-se la varsta de 2-3 luni dupa caracterele de exterior. Din cele 400 candidate se vor alege 80 de curci cu ajutorul unui index de selectie combinata, iar din cei 80 de candidati, pe baza performantelor medii a surorilor si semisurorilor in testare se vor alege 20 de curcani.
Durata testarii este conditionata de durata controlului productiei numerice de oua, de 20 de saptamani sau de 6-8 saptamani, a doua varianta fiind cea mai convenabila. Pentru selectia liniei paterne care produce hibridul simplu se foloseste o tehnica de selectie asemnatoare. Aceasta selectie are la baza un index de selectie simultana a vitezei de crestere si a numarului de oua. Exista si posibilitatea practicarii unei selectii pe niveluri independente, cu doua momente selective, unul la 24 saptamani, pentru greutatea vie, care exprima de fapt viteza de crestere si altul la aproximativ 40 de saptamani, pentru numarul de oua. Conform tehnologiei specifice acestei metode de selectie, pentru fiecare dintre cele doua caractere, se stabileste o performanta minima (nivel sau barem) care trebuie indeplinita de catre candidat pentru a fi retinut. Candidatii retinuti la primul caracter (greutate corporala la 24 saptamani) devin candidati la cel de al doilea caracter (productia numerica de oua la 40 de saptamani). Proportia de retineri pentru fiecare caracter se calculeaza pe baza importantei relative a celor doua caractere, a heritabilitatii lor si a corelatiilor dintre ele.
Linia paternala din a doua treapta de incrucisare, in principal pe greutate vie, dar si pe unghiul pieptului, practicandu-se fie selectia pe un index, fie selectia pe niveluri independente. Deoarece la selectia liniei paterne numarul de indivizi care o compun este relativ mic, pentru a se evita consacvizarea, se recomanda sa se faca o selectie intrafamiliara, urmata de o incrucisare interfamiliala.
Medic veterinar
Dr. Galatanu Diana Monica
