Cresterea curcilor adulte se practica in adaposturi speciale, pe asternut permanent, cu acces la padocuri, care sa asigure miscarea in aer liber, atunci cand acestea nu sunt scoase la pasune. Hranirea curcilor adulte se face tinand seama de unele particularitati ale ouatului si reproductie si anume: perioada de pregatire a sezonului de reproductie, perioada de ouat si perioada de repaus.

Perioada de pregatire a sezonului de reproductie dureaza din luna octombrie pana la sfarsitul lui decembrie. In aceasta perioada trebuie asigurat un amestec de nutreturi concentrate (sau combinate) care asigura un aport proteic de 17% PBD.

Perioada de ouat dureaza de la inceputul lunii ianuarie pana in luna iunie, perioada in care curcile trebuie sa primesca ratii deosebit de echilibrate proteino-vitamino-mineral. In vederea obtinerii unor oua cu un procent mare de ecluziune, amestecul de concentrate administrat in ratie trebuie sa asigure un aport proteic optim. Trebuie avut in vedere si aplicarea programului artifical de lumina. Densitatea pasarilor in adapost trebuie sa fie ceva mai mica decat in cazul pasarilor pentru productie, fiind necesar 1 mp pentru fiecare curca. Pentru curcile de reproductie trebuie asigurat miscarea in padocuri, la soare si lumina, bine ienerbate. Pentru a pregati corespunzator sezonul de ouat, in sezonul de reproductie la curci se repartizeaza masculii, cate un curcan la 10-15 curci. Curcanul nu trebuie sa aiba greutatea mai mare de maximum 2 ori greutatea curcii. In cazul in care greutatea curcanului este mai mare, in momentul calcatului poate provoca, cu ghearele, leziuni pe spinarea curcii. In cazul imperecherii dirijate, individuale, unui curcan i se poate repartiza, zilnic 5-8 curci. In cazul imperecherii curcilor in harem, unui curcan i se pot repartiza 12-15 curci. Varsta maxima de folosire a curcanilor pentru reproductie este de 4-5 ani, iar a curcilor de 3-4 ani.

Pentru a obtine oua cu capacitate mare de ecloziune, structura de varsta a efectivelor de curci pentru reproductie trebuie sa respecte o anumita proportie, si anume: 70-80% din curci sa fie in primul an de productie, iar restul de 20-30% sa fie in al doilea si al treilea an de ouat. Procentul optim de fecunditate la curci este apreciat intre 70-72%, nivel considerat ca foarte bun. Pentru realizarea acestui procent, curcilor pentru reproductie trebuie sa li se asigure, fara nici un fel de derogari, conditii de alimentare si adapostire corespunzatoare. Perioada de repaus este perioada cuprinsa intre cea de ouat si cea de pregatire a sezonului de reproductie. Practic aceasta perioada este una virtuala, intrucat dupa ouat urmeaza clocitul si cresterea puilor care acopera efectiv segmentul de timp intre lunile iunie-octombrie, cuprins intre pregatirea sezonului de ouat cat si cel de ouat propriu-zis. Curcile sunt pasari crescute pentru carne, de multe ori neglijandu-se si subapreciindu-se productia de oua pentru consum uman.

Curcile bine selectionate, din anumite rase, pot produce in medie 100 de oua anual (recordul la rasa Bronzata este de 205 oua/an). Oul de curca cantareste 80g/bucata, deci se poate obtine o masa de oua de 8 kg pe an, ceea ce corespunde unei productii anuale de 160-170 de oua de gaina. In cazul cresterii extensive a curcilor din rasele comune, acestea produc pana la 25 de oua in lunile martie-aprilie, dupa care clocesc. Spre sfarsitul verii, aceste curci mai depun cate 10-20 de oua, care de obicei se folosesc pentru consum uman. Pentru a putea obtine oua de curca in timpul verii, puii scosi timpuriu, respectiv in luna martie, puii care cresc foarte bine, in asa fel incat la finele aceluiasi an devin curci ouatoare. Curcile intretinute bine in perioada de pragatire a sezonului de reproductie au o mare capacitate de ouat. Aceasta capacitate de ouat variaza de la o rasa la alta. Astfel curcile din rasa Bronzata cu pieptul larg realizeaza 60-70 de oua. Curcile din rasele semigrele, cum este rasa Alba de Stavropol, produc in medie 50 de oua/an.

Cu privire la ecloziune, recomandam micilor fermieri, crescatori de curci, ca pe langa sistemul traditional de scoatere a puilor cu closti de diverse specii de pasari, sa foloseasca incubatoarele de mica si foarte mica capacitate, in cazul in care obtinerea de pui de curca din incubatoare de mare capacitate nu este posibila. Aceste incubatoare mici se produc usor, au o capacitate de 60 de oua de gaina si 40 de curca, sunt usor de manuit de catre crescator. Folosind in mod combinat, clostile existente in ferma (pe cat posibil grupate), cu incubatoare de mica capacitate (in numar de 8-10 bucati) se pot obtine usor, intr-o ferma mica, 500-600 pui de curca pe sezon.

Hranirea curcilor in perioada de ouat este ideal sa se faca cu nutreturi concentrate combinate specifice acestei categorii de pasari. In lipsa acestor furaje, hranirea se va face cu amestecuri de furaje de ferma, la care se va adauga, in proportie de 25-30% din ratia de concentrate, supliment concentrat PVM, in scopul echilibrarii proteino-vitamino-minerale a ratiei. Indiferent de felul nutretului, frontul de furajare pentru curcile adulte, trebuie sa asigure cate 20-25 cm pentru fiecare pasare, iar cel de adapare cate 3-4 cm.

Necesarul de vitamine in hrana curcilor: Asigurarea necesarului de vitamine in hrana curcilor ouatoare are o importanta covarsitoare pentru pastrarea sanatatii pasarilor, dar mai ales pentru productia de oua si calitatea oualor necesare incubatiei. Calitatea oualor pentru ecloziune se diminueaza atunci cand in hrana curcilor ouatoare lipsesc sau se afla in cantitati reduse vitamina B-12, acidul folic si acidul pantotenic.

Pentru a obtine pui de curca sanatosi, dar si oua de calitate superioara pentru ecloziune, in hrana curcilor ouatoare trebuie asigurate urmatoarele cantitati de vitamine/kg de nutret:

• • 13000 UI vitamina A,
  • 3300 UI vitamina D-3,
  • 22 mg vitamina B-12,
  • 44 UI vitamina E,
  • 2,2 mg vitamina K,
  • 2,2 mg acid folic.

Iar ca saruri minerale, cele mai importante sunt sodiu, calciu si fosforul. Calciul reprezinta 2,25% iar fosforul 0,75 % din ratie.

Modul de hranire a curcilor e la fel ca cel al gainilor respectiv; uscat, umed si combinat mixt, in functie de sistemul de crestere folosit.

Medic veterinar
Dr. Galatanu Diana Monica