Ceremonia oficială de semnare a Acordului de Parteneriat și a Acordului Comercial dintre Uniunea Europeană și blocul Mercosur
Mâine, 17 ianuarie 2026, la Asunción (Paraguay) va avea loc ceremonia oficială de semnare a Acordului de Parteneriat și a Acordului Comercial dintre Uniunea Europeană și blocul Mercosur (format din Argentina, Brazilia, Paraguay și Uruguay) — un tratat negociat de peste 25 de ani ce vizează crearea uneia dintre cele mai extinse zone de liber schimb din lume, cu peste 700 de milioane de consumatori și aproximativ 30 % din PIB-ul global. La eveniment vor participa președintele Consiliului European, Antonio Costa, și președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen.
Ce reprezintă semnarea și contextul actual
Acordul comercial a primit aviz favorabil din partea Consiliului Uniunii Europene prin deciziile adoptate pe 9 ianuarie în cadrul COREPER, ceea ce a permis programarea semnării în Paraguay. Documentele aprobate includ Acordul de Parteneriat (EMPA) și Acordul Comercial Interimar (iTA), care vor trebui ulterior validate de Parlamentul European, iar pentru intrarea în vigoare definitivă vor necesita ratificarea de către toate statele membre ale UE.
Poziția oficială a României
Guvernul României și președintele Nicușor Dan au anunțat în decembrie 2025 că România susține acordul UE-Mercosur. În declarațiile oficiale, șeful statului a explicat că, după discuții cu agricultorii români, anumite rezerve au fost abordate și înlăturate, iar țara consideră că un acord comercial cu Mercosur poate fi util pentru economia europeană și pentru România, datorită accesului la o piață largă și potențialului de export pentru industria auto, echipamente mecanice și alte sectoare, pe lângă agricultură. De asemenea, România a votat în COREPER pentru autorizarea semnării tratatului, împreună cu alte state membre, după obținerea unor concesii de protecție pentru sectoare sensibile.
La rândul său, Camera de Comerț și Industrie a României (CCIR) a susținut public acest acord, menționând că el oferă oportunități de diversificare a piețelor de export și eliminare treptată a peste 90 % din taxele vamale între UE și Mercosur, ceea ce ar putea stimula exporturile pentru un spectru larg de produse, nu doar agricole.
Reacția fermierilor români și a sindicatelor din agricultură
Reacțiile din rândul fermierilor români și al unor organizații sindicale au fost în mare parte critice. Federația sindicală din agricultură și industria alimentară AGRO-STAR 2022 a cerut Comisiei și Parlamentului European să nu continue procedura de aprobare a acordului, avertizând că forma actuală expune sectorul agricol la dumping social și concurență neloială, fără garanții eficiente de protecție.
De asemenea, sindicatul din cadrul Ministerului Agriculturii (SIND-MADR) a transmis un comunicat în care cere respingerea acordului, afirmând că acesta ar fi incompatibil cu interesele României, punând în pericol locurile de muncă, securitatea alimentară și viitorul agriculturii românești, și anunțând potențiale “acțiuni sindicale de amploare” pentru apărarea fermierilor.
Pozițiile statelor membre împotriva acordului
La nivel european, semnarea acordului a întâmpinat opoziție din partea unor state UE la votul din COREPER din 9 ianuarie 2026. Austria, Franța, Ungaria, Irlanda și Polonia au votat împotriva autorizării semnării, în timp ce Belgia s-a abținut, ceea ce reflectă divergențe între guvernele europene cu privire la impactul tratatului asupra agriculturii și standardelor interne. În plus, proteste largi ale fermierilor au avut loc recent în Franța, Irlanda și alte state europene, ilustrând amploarea nemulțumirii din rândul producătorilor agricoli.
Criticii acuză că acordul ar putea determina importuri masive de produse agricole la prețuri reduse, în special carne de vită și păsări, ceea ce ar pune presiune asupra piețelor interne și ar crea competitivitate neloială pentru fermierii europeni.
Ce urmează după semnare
Chiar după ceremonie, acordul nu va intra imediat în vigoare. În continuare, Parlamentul European trebuie să acorde consimțământul asupra textului, iar statele membre trebuie să finalizeze procedurile de ratificare interne. Aceste etape pot dura luni sau chiar ani, iar opoziția politică și sindicală din țările membre ar putea influența calendarul și condițiile aplicării efective a acordului.
