In anul 2006, Ioan Pascanut a inceput o afacere cu catina, la Rosia, in judetul Sibiu. Cu fonduri SAPARD a infiintat o cultura cu aceasta planta-minune, supranumita ginseng romanesc, pe o suprafata de 7,5 hectare. La inceput a facut greseli care l-au costat bani si timp, dar in prezent afacerea este pe profit, iar plantatia produce pana la 11 tone de catina la hectar.
De profesie inginer mecanic agricol, Ioan Pascanut a lucrat inainte de 1989 in domeniul mecanizarii agriculturii, in fosta Statiune de Masini Agricole (SMA). Asa a putut sa cunoasca toate zonele din judetul Sibiu si sa dobandeasca foarte multe cunostinte in domeniul agricol.
Dupa Revolutie, a ajuns sa detina un teren in comuna Rosia si s-a tot gandit cum sa-l foloseasca. In 2006, a inceput infiintarea unei plantatii de catina. „Ideile vin, daca le bagi in seama, daca ai resurse si un pic de pasiune. La vremea respectiva, agricultura Romaniei era pe butuci. Din dorinta de a accesa o latura a agriculturii alternative, am ales aceasta cale. Agricultura clasica era practicata de toata lumea dar multi se lasau de ea, deoarece era nerentabila atunci. Am ales catina, pentru ca eu cunosteam aceasta planta inca din copilarie, din flora spontana. Cand eram copil, adunam catina cu bunica mea si o predam la centrele de colectare, ca sa facem cativa banuti sa mergem de 23 August sa bem suc. Cam atunci era perioada de recoltare”, povesteste sibianul.
Cand a aflat ca se obtine finantare prin programul SAPARD pentru infiintarea de culturi de catina, a decis ca acesta este drumul pe care vrea sa mearga. A depus un proiect pentru a obtine finantare europeana, in valoare de 40.000 de lei, si a dat drumul la ceea ce urma sa fie o afacere profitabila.
Ioan Pascanut a fost printre primii din Romania care au infiintat o plantatie de catina si, cu toate ca avea destule cunostinte in agricultura, nu stia prea multe despre aceasta planta. Nestiinta l-a costat timp si bani. „La vremea respectiva, eu am fost pioner in domeniu. Nu prea aveam pe cine sa intreb, asa cum ma intreaba acum pe mine foarte multi. Din cauza aceasta am si facut foarte multe greseli, care m-au costat timp si bani. Catina intra pe rod dupa cinci ani. In plus, nu toate plantele se prind din primul an. Trebuie sa inlocuiesti, sa umpli golurile. Exista exemplare femele si masculi. Daca ai prea multi masculi in plantatie, nu este bine, pentru ca tin locul ocupat. Poti cunoaste masculii abia la trei ani de la plantare, ceea ce mi s-a intamplat si mie si a trebuit sa scot cateva sute ca sa pun femele. Cei care livreaza materialul de plantare ti-l dau pe categorii, dar nu tot timpul este asa cum ar trebui, printre plantele femele gasesti si multi masculi. Acesta este un impediment de care eu m-am lovit, pentru ca am fost printre primii cand m-am apucat. A fost foarte mult de munca”, isi aminteste sibianul.
Materialul saditor l-a luat de la Bacau, soiurile fiind Serbanesti si Sf. Gheorghe. „Am ales aceste soiuri, deoarece erau certificate, altfel nu puteam sa accesez finantarea europeana”, precizeaza Ioan Pascanut.
Plantatia sa are in prezent o densitate de aproximativ 1700 de plante la hectar.
Pana la 11 tone de catina la hectar, o productie insemnata
Ioan Pascanut ne-a spus ca nu e de ajuns sa infiintezi o plantatie. Desi catina nu este deloc pretentioasa, adaptandu-se perfect la zonele de deal si de munte, la terenuri accidentate, trebuie sa ai mare grija ce faci cu fructele, deoarece acestea se pot pastra doar congelate sau uscate, dupa 48 de ore de la recoltare catina incepand sa se oxideze. De aceea, sibianul a mai investit circa 25.000 de euro in instalatii de inghetare si refrigerare. Astfel, se reuseste pastrarea fructelor de catina de la momentul recoltatului – undeva din august pana in octombrie – pana pe timpul iernii, cand marile firme din industria farmaceutica, alimentara si cosmetica nu mai au de unde cumpara fructe proaspete sau uscate, stocurile fiind epuizate.
Recoltatul este insa destul de greu. Pentru aceasta operatiune se consuma 25% din venituri. Recoltarea se face la doi ani, deoarece ramura se taie cu tot cu fructe, dupa care se ingheata si se scutura. Unde s-a taiat, va creste anul urmator un alt lastar, care abia dupa doi ani va fructifica. De pe plantatia de la Rosia se recolteaza insa o cantitate insemnata. „Din calculele mele, de pe o femela bine dezvoltata se pot recolta 6-7 kilograme de catina. Inmultit cu 1500 de femele la hectar, rezulta aproape 10-11 tone”, a specificat producatorul.
Sibianul proceseaza, in firma proprie – NP Prod SRL, o mica parte din catina pe care o produce si obtine suc, nectar si ulei de catina, produse cu care aprovizioneaza un lant de magazine alimentare din judetul Sibiu si se prezinta la diferite targuri si expozitii. In rest, toata catina o vinde congelata procesatorilor.
E nevoie de asociere pentru o valorificare corecta
Valorificarea se face mai bine la export, deoarece acolo piata pentru produsele din aceste fructe este mult mai dezvoltata. De altfel, segmentul pentru aceste produse este inca unul de nisa. „Exista si o piata locala, pe care noi am format-o, unde ofer produse obtinute din prelucrarea fructelor. Dar produsele acestea au o mare deficienta. Sunt foarte perisabile, pentru ca nu adaugam nimic in ele si timpul de garantie este destul de scurt, iar lucrul acesta este un impediment la comercializare. Daca vorbim doar de fructe congelate sau uscate, este altceva”, spune Ioan Pascanut.
Cumparatorii din afara granitelor tarii vor, in general, cantitati mari, ceea ce pentru micii producatori e o mare problema. E nevoie de formarea unor grupuri de producatori prin intermediul carora sa se acceseze fonduri europene pentru crearea de depozite mari si instalatii de prelucrare la nivel national, care sa-i ofere micului producator garantia ca produsul sau va fi achizitionat sau cel putin depozitat corect. Mai mult, prin noul Program National de Dezvoltare Rurala se pot realiza astfel de depozite. Se poate obtine chiar finantare nerambursabila, in anumite conditii, pentru proiectele depuse de asociatii, de pana la 90%.
„Am vorbit cu majoritatea producatorilor de catina si toti ar fi de acord, doar ca fiecare asteapta sa faca celalalt. Am hotarat sa ma ocup eu, pentru ca si pozitia fermei mele este un avantaj, deoarece ne aflam in centrul tarii. Imi doresc ca in 2-3 ani sa reusim sa accesam fonduri europene si sa construim acele depozite la care visez si, in special, o instalatie de prelucrare. Aici ma refer la instalatia de extractie a uleiului de catina care este cel mai valoros produs al catinii, o instalatie care sa-ti dea garantia ca produsul este in continuare certificat ecologic”, arata cultivatorul.
Uleiul este extras si in prezent, dar nu se poate certifica drept produs ecologic, pentru ca instalatiile nu sunt conforme din acest punct de vedere.
Catina, fructul minune
Catina a inceput sa fie apreciata la adevarata valoare de doar cativa ani. Este preferata de cunoscatori deoarece contine vitamina C de zece ori mai mult decat citricele. Ajuta la cresterea imunitatii si chiar la ameliorarea unor boli grave, unii specialisti sustinand ca poate incetini evolutia cancerului. Este eficienta si in afectiuni ale tubului digestiv, ficatului si inimii.
Consumatorii trebuie sa stie ca datorita bogatiei de elemente bioactive, intra foarte repede in oxidare. Fructele de catina intra in oxidare in 48 de ore de la recoltare, consumatorii riscand sa consume oxizi, care sunt toxici, in loc de antioxidanti. Si fructele din flora spontana au calitati, dar este important modul de depozitare. „Acele fructe netinute corespunzator, vandute pe marginea strazii in bataia soarelui, sau in piete pe tarabe, nu mai au calitatile pe care ni le dorim. Catina se pastreaza doar congelata sau deshidratata. In stare naturala, mai mult de 48 de ore nu rezista”, ne-a explicat Ioan Pascanut, care si-a certificat productia ca fiind ecologica. Chiar daca plantele nu erau tratate cu absolut nimic, masura a fost necesara pentru ca fermierul nu avea documentele care sa certifice acest lucru si care sa-i permita comercializarea ca produs ecologic.
R.N.D.R. – Reteauna Nationala de Dezvoltare Rurala
