Lipitanul, este un cal de rasa strans asociat cu scoala spaniola de calarie din Viena, Austria, rasa fiind cunoscuta din sec. VI cand s-a format prima herghelie in satul sloven Lipica. Stramosii calului Lipitan sunt recunoscuti din sec.VII, rezultati din cai iberici si alte rase de cai.
In sec. XVI casele regale de Austria si Spania au dorit crearea unui cal puternic, agil care sa fie folosit in aplicatii militare, dresaj si echitatie pentru nobili din Europa Centrala. Asa s-a nascut rasa Lipitan prin aducerea in Austria a calului andaluzian care sta la baza formarii Lipitanului, numele atribuit satului unde s-a format prima herghelie de cai din aceasta rasa.
In secolul al XVI-lea, in Europa existau doua principale rase de cai: rasa Pur Sange Arab si caii spanioli (mai robusti si mai eleganti decat “Arabii”, facandu-i mai cautati de nobilii de la curtile regale). Familia Habsburg ocupa tronurile atat in Spania cat si in Imperiul Austriac, iar in 1562, imparatul Maximillian al II-lea a adus din Spania cai din rasa Andaluz si a format herghelia de la Kladrub. Rasa Lipitan s-a format dupa incrucisarea cailor din Peninsula Iberica, mai exact a variatiilor Andaluz si Lusitano (un mix intre caii portughezi si rasa Berber) si a exemplarelor autohtone, la herghelia din localitatea Lipizza, in Slovenia de azi.
De-a lungul secolelor, rasa a fost imbunatatita prin incrucisarea cu Arabul Pur Sange si alte variatiuni din Europa Centrala (inclusiv din Transilvania). Astfel, astazi exista opt linii (dinastii) de Litipan: Pluto, Conversano, Neapolitano, Favory, Maestoso, Siglavy – Capriola, Tulipan si Incitato. Primele exemplare de Lipitan au fost aduse in Romania in anul 1874, la Herghelia Sambata de Jos – Fagaras, intr-o zona in care clima era asemanantoare cu cea din localitatea de origine. Astazi, caii din rasa Lipitan sunt crescuti, in Romania, intr-un efectiv destul de omogen, pentru a se evita consangvinizarea.
De la Lipica caii au fost evacuati de mai multe ori in decursul timpului datorita razboaielor care au maturat Europa si in care s-au pierdut multe exemplare de valoare. Ferma a fost reconstruita de mai multe ori dar a supravietuit si astfel s-a mentinut si rasa de cai LIPITAN. Lipitanul a suferit o mare reducere a efectivului prin aparitia unei afectiuni virale in care au murit 48% din minjii existenti in herghelie, epidemie carea evoluat in 1983, de atunci incoace efectivul a crescut permanent, fapt datorat dezvoltarii unui nou centru veterinar care s-a preocupat in exclusivitate de starea de sanatate a cailor din rasa Lipitan.
Astazi, desi se gaseste in multe tari din toata Europa si America de Nord, rasa este relativ rara, cu doar aproximativ 3000 cai inregistrati la nivel mondial. Numarul de manji nascuti in fiecare an, este mic, dar datorita crescatorilor pasionati de aceasta rasa, ea se dezvolta numeric si i-si mentine puritatea in aceasi masura pentru calitatile rasei la dresaj, echitatie si reprezentarii Scoli de Echitatie Spaniola.
Caracteristici
Inaltimea Lipitanului este cuprinsa intre 152-165 cm., are capul lung cu botul drept sau usor convex, maxilarul puternic, urechiile mici, ochii mari, gatul robust si arcuit. Este un cal baroc cu piept larg si adanc, crupa musculoasa si mare, picioare puternice si musculoase, articulatii si tendoane puternice. Sunt caii cu activitate lunga si sustinuta care efectueaza exercitii dificile de echitatie la scoala Spaniola de Echitatie si a caror longevitate este cuprinsa intre 20 si 30 de ani.
Culoare. Lipitanul in mod obisnuit este de culoare gri, dar se mai intalnesc si culorile negru sau roib. De obicei manjii se nasc negrii si culoarea se deschide in fiecare an, fenomen ce se incheie intre 6 si 10 ani. Cu toate ca exista si alte culori in afara de gri, culoarea gri este cea care caracterizeaza calul Lipitan.
Datorita calitatilor sale in dresaj si echitatie cat si tinutei elegante, a fost folosit de catre scolile de echitatie cu traditie, dar si in demonstratii, parade si filme.
Medic veterinar
Dr. Diana Galatanu
