Tetania de repaus a fost denumita in mai multe feluri, fie tetania de grajd, tetania de iarna etc, dar credem ca denumirea corecta a bolii ar fi ”tetania de nutritie” a tineretului taurin supus ingrasarii. Factorii alimentari sunt reprezentati de iarba tanara, luxurianta, consumul de foi si capete de sfecla, de turte bogate in albumine, porumb in exces asociat cu tarate de grau, tarate de grau asociat cu faina de ciocalai, srot de macese, taitei de sfecla, melasa si uree, etc.
Tetania de nutritie se intalneste in ingrasatoriile in care hranirea se face in exclusivitate cu nutreturi concentrate administrate la discretie, amestecul fiind format din porumb 50%, orz 10%, granule de lucerna cu uree 10%, faina de ciocalai 20%.
De altfel, in cazul tetaniei de nutritie a tineretului taurin supus ingrasarii sunt indeplinite toate conditiile unei boli carentiale (in special in cazul unor deficiente de minerale – Mg,Ca,Na): apare dupa mai mult timp de folosire a unui regim alimentar sarac in elemente minerale si in vitamine, dupa ce sunt epuizate rezervele organismului si semnele sale dispar in urma suplimentarii ratiei cu elemente deficitare. In favoarea acestei ipoteze mai pledeaza: scaderea Mg din os si aparitia acestei boli la exemplarele cel mai bine dezvoltate, cu spor zilnic mai mare. Necesarul in elemente minerale este mai mare la animalele cu un ritm de crestere sporit, deoarece necesita cantitati mai mari pentru depunerea in oase si cresterea oaselor precum si pentru inglobarea in tesuturile moi si in special in masa musculara. Magneziul este, dupa potasiu, al doilea element intracelular si deci este nevoie de cantitati sporite proportional cu ritmul de crestere.
Frecventa bolii este mai mare in lunile de iarna si inceputul primaverii cand coincide cu aparitia fenomenelor de hipo sau avitaminoze. S-a demonstrat ca tetania la viteii supusi la ingrasat, ajunsi la varsta de 6-12 luni, apare primavara ca o consecinta, pe de o parte, a epuizarii vitaminei D din furaje si, pe de alta parte, a lipsei de iradiere a animalelor, care nu pot sa beneficieze de actiunea fotochimica a soarelui. Administrarea vitaminei D fara nicio alta interventie cu saruri de Mg a facut ca tetania viteilor supusi la ingrasat, care apare primavara, sa fie oprita imediat chiar a doua zi de tratament. Accesele tetanice indiferent de etiologie, sunt consecinta unor dezechilibre umorale in care un rol important il joaca hipo-magneziemia, hipocalcemia, hiperkaliemia, modificari ale echilibrului acido-bazic, care compromit mecanismele de excitabilitate neuromusculara. Acesti factori de origini diverse pot sa creeze conditiile aparitiei crizei de tetanie sau sa favorizeze starea de tetanie. La aceste animale, interventia emotiilor, incercarile de contentie, cantaririle, lumina brusca, diverse zgomote etc. pot declansa crizele de tetanie.
Simptomatologia. Semnele clinice constau in stare de neliniste, mugete, hipersensibilitate, contracturi musculare, opistotonus, tetanie si accese epileptiforme. Animalele prezinta exoftamie, epifora, botul uscat, hipersalivatie, cordul puternic si tahicardie. Unele animale nu prezinta decat usoare tulburari nervoase, neliniste, hipersensibilitate, altele prezinta tulburari mai grave, opistotonus, caderea animalului in decubit lateral cu toate membrele in extensie cu gatul si capul intins sau prezinta accese de tip epileptiform. Accesele se repeta la cateva ore sau zile, la interventia factorilor excitanti, putandu-se solda uneori cu moartea prin asfixie datorita localizarii contractiilor la muschii larinxului provocand spasmul glotei. La examenul umoral se inregistreaza hipocalcemie, hipomagneziemie, hiperkaliemie, modificari ale echilibrului acidobazic.
Diagnosticul se pune pe baza acceselor intermitente de tetanie, pe analiza conditiilor alimentare in care au aparut, pe faptul ca apare mai mult iarna spre primavara, pe examenele de laborator etc. Prognosticul este rezervat spre grav in functie de etiologie. Daca nu se intervine cu tratamente adecvate cat mai repede, se pot inregistra un procent ridicat de pierderi, in special prin sacrificari de necesitate.
Tratamentul este simptomatic si etiologic. Simptomatic, se va combate accesele de tetanie prin administrarea de saruri de Ca si Mg. Se pot administra sub forma de injectii solutii de Ca+Mg in cantitate de 50 ml/100 kg greutate vie, respectiv 5 g clorura de calciu si 1,25 g clorura de magneziu/100 kg viu. Dozele trebuie repetate mai multe zile la rand, altfel crizele apar din nou intrucat la tetania de nutritie a tineretului taurin supus ingrasarii este vorba de o epuizare a rezervelor scheletice care se refac foarte anevoios. De aceea dupa tratamentul injectabil este obligatoriu administrarea pe cale orala a suplimentelor de Ca si si Mg care absorbite treptat sa poata fi acumulate in oase si reface homeostazia Mg si Ca. Trebuie administrat pe cale parenterala si vitamina D implicata in mod sigur in etiopatogenia bolii.
Profilaxia. Se va acorda atentie deosebita conditiilor alimentare. Se va evita hranirea animalelor numai pe baza de concentrate, asigurandu-se o proportie corespunzatoare de fan de leguminoase in ratie. In perioada critica se vor adminnistra suplimente de oxid de magneziu, saruri de calciu si vitamina D. Se recomanda schimbarea treptata a ratiei alimentare.
Medic veterinar
Dr. Galatanu Diana Monica
