Principalul mijloc in ameliorarea taurinelor in conditiile actuale il constituie exercitarea presiunii de selectie prin intermediul taurilor folositi in reteaua de insamantari artificiale. Se stie ca masculul, prin fiii si ficele sale, are o pondere mult mai mare asupra progresului genetic al rasei, ajungand pana la 70%, restul revenind femelei. De aici rezulta un fapt deosebit de important pentru ameliorare si anume, necesitatea producerii dirijate a generatiilor de taurasi, selectia acestora pentru a depista pe cei cu valoare genotopica ridicata, care sunt in mod sigur amelioratori si folosirea lor intensa la insamantarile artificiale.
Problema care se pune este cum se poate cunoaste, cum se poate aprecia valoarea genotopica a taurului. Pana in prezent, nu se poate aprecia direct valoarea genotopica a unui animal, ci indirect, datorita faptului ca acesta se reflecta intr-o anumita masura fenotip (deci putem aprecia un taur in primul rand dupa fenotipul propriu). Fenotipul propriu al unui taur nu indica insa legatura cu productia principala care se urmareste la aceasta specie (productia de lapte si unt); de aceea, indicatii valoroase asupra valorii genotipice a unui taur dau ascendentii si rudele colaterale. Un taur care provine din parinti si bunici valorosi, care are frati si surori, semifrati si semisurori de valoare este foarte posibil sa fie si el valoros. Totusi, nu toti taurii care au un fenotip valoros si care au origine buna si rude colaterale valoroase dau produsi valorosi.
La insamantarile artificiale trebuie sa se foloseasca numai acei tauri care au fost apreciati ca valorosi dupa descendentii pe care i-au dat, acesta fiind criteriul de baza care permite folosirea unui taur la insamanatarile artificiale. Selectia taurilor care vor fi utilizati in reteaua de insamantari artificiale se va face in mai multe etape, si anume:
Prima etapa incepe la nastere si se incheie la varsta de de 30 de zile. Taurasi nascuti din imperecheri nominalizate (din vaci valoroase care au fost selectionate ca mame de tauri si din tati de mare valoare), deci valorosi dupa ascendentii si rudele colaterale (daca provin mai ales din tata testat), sunt examinati in privinta exteriorului, dezvoltarii corporale si starii de sanatate. Se elimina toti taurasii care prezinta defecte de conformatie, necorespunzator dezvoltati si cei tarati. Se elimina de asemnea si taurasii a caror origine nu este confirmata de testul fenogrupului sanguin.
In Etapa a doua, de la 1 la 15 luni, se selectioneaza taurasii care au ramas de la aprecierea anterioara, dupa fenotipul propriu, stabilit pe baza performantelor realizate in directia productiei de carne, aptitudinilor de reproductie, dupa conformatie si constitutie. Taurasii care au fost considerati corespunzatori la varsta de 1 luna, cazati in boxe individuale, sunt hraniti cu ratii standard (stabilite pentru fiecare rasa), care sa favorizeze procesul de crestere si sa evite, pe cat posibil, ingrasarea. Se inregistreaza consumul zilnic, se fac cantariri lunare pana la 12 luni, cand operatiunea se incheie. Se determina dezvoltarea corporala, sporul mediu zilnic realizat de fiecare tauras si consumul pentru 1 kg spor. Se elimina cei necorespunzatori in privinta insusirilor de crestere.
In continuare taurasii care au reusit acestei testari, sunt supusi examenului pentru verificarea aptitudinilor de reproductie. Intr-o perioada de 3 luni, de la varsta de 12-15 luni, se urmaresc comportamentul sexual, insusirile materialului seminal (volumul ejaculatului, densitatea spermei), aptitudinile de congelare ale produsului seminal si in special capacitate fecundanta, dupa congelare si decongelare. Capacitatea fecundanta se verifica dupa procentul de neintoarceri ale vacilor insamantate cu sperma provenita de la fiecare tauras in testare. Sunt eliminati taurasii care se abat de la cerintele normale prevazute in instructiunile existente.
Etapa a treia este cea mai importanta si consta in selectia taurasilor dupa testul descendentei. Taurasii retinuti la testul performantelor proprii sunt folositi in continuare la reproductie, pentru obtinerea a 200 gestatii. Insamantarile se fac in efective de rasa curata, intr-o perioada scurta de timp, pentru gruparea stransa a fatarilor. In urma acestor insamantari se obtine un efectiv suficient de descendenti necesar pentru stabilirea valorii de ameliorare a taurilor atat in directia productiei de carne, cat si de lapte.
Testul descendentei privind valoarea de ameliorare in directia productiei de carne se efectueaza astfel: in descendenta obisnuita de la fiecare taur se iau “randomizat” 15 masculi in varsta de 30 de zile si se introduc in ingrasatorii de tip ”baby-beef”, cu rol de statiune de testare. Ingrasarea dureaza pana la varsta de 12 luni, cand se cantaresc produsii individual si se apreciaza calitatile comerciale pe viu; in continuare taurasii se sacrifica si se cantareste carcasa rece, pentru stabilirea randamentului la taiere, se transeaza pe regiuni de macelarie si se efectueaza dezosarea; dupa prelucrarea datelor se face aprecierea pe baza mai multor elemente precum greutatea vie la sacrificare (12 luni), greutatea carcasei, ponderea regiunilor de calitate 1 in carcasa, procentul de oase in carcasa.
Intrucat acest test se incheie cand taurasii supusi testarii au deja varsta de 35-37 luni, se recomanda sa nu se faca reforme dupa acest test si sa se astepte rezultatele aprecierilor dupa aptitudinile de lapte ale fiicelor, pentru stabilirea valorii de ameliorare pentru ambele aptitudini, rasele noastre fiind rase mixte.
Testul descendentei privind valoarea de ameliorare in directia productiei de lapte se efectueaza dupa incheierea lactatiei fiicelor taurului in testare. Fiicele fiecarui taur sunt urmarite lunar de centrul judetean de selectie, care face controlul oficial al productiei. La incheierea lactatiei, datele se prelucreaza separat pentru fiicele fiecarui taur si se exprima rezultatul mediu al lotului respectiv.
Dupa determinarea valorii de ameliorare a fiecarui taur, se stabileste o ierarhie valorica a acestora, in functie de capacitatea lor de a transmite la descendenti insusirile valoroase pentru lapte si carne. Acesta ierarhie valorica a taurilor se poate stabili dupa valoarea absoluta a caracterului principal urmarit in selectie, pentru productia de lapte – cantitatea totala de grasime (kg) pe lactatie normala, iar in selectia pentru carne, sporul mediu zilnic. Desigur valoarea taurilor testati amelioratori este diferita: unii sunt mai intensi ameliorati pentru o anumita insusire ca, de exemplu, pentru productia de lapte si nu sunt amelioratori ai productiei de carne, si invers. De aceea este necesara ierarhizarea finala a taurilor dupa un indice sintetic – indicele general de ameliorare, care sa tina seama de toate insusirile urmarite si dupa valoarea acestui indice sa se stabileasca preturile de vanzare ale taurilor si materialului seminal produs.
Dupa incheierea actiunii de testare, taurii care nu sunt amelioratori pentru caracterele importante urmarite sunt sacrificati, iar cei reusiti sunt folositi intens la insamantari artificiale. Prin congelarea materialului seminal produs de taurii amelioratori, se prevede obtinerea de la fiecare a cel putin 3.800 produsi anual.
Medic veterinar,
Dr. Galatanu Diana Monica
