De la fiecare vaca, intr-un an trebuie sa se obtina un vitel. De acest deziderent depinde in mare masura si realizarea productiei de lapte planificata. Pentru realizarea procesului de reproductie trebuie in primul rand alcatuit un plan al montelor si fatarilor si, in al doilea rand, trebuie organizata urmarirea indeplinirii acestuia in tot cursul anului. Planificarea montei vacilor si viteilor se poate face numai cunoscand termenul optim pentru monta sau insamantare a vitelelor si vacilor, precum si sistemul de programare al montelor pe parcursul anului.
Termenul optim pentru monta vitelelor, sau mai bine zis varsta optima pentru prima monta, variaza in functie de precocitatea rasei si de modul cum a decurs procesul de crestere. In cazul in care rasa este precoce si conditiile de hranire si intretinere au asigurat o desfasurara normala a procesului de crestere, monta se poate face mai de timpuriu. Se considera ca monta poate avea loc cand greutatea vitelei reprezinta 65-70% din greutatea medie a femelelor adulte. De exemplu, vitelele din rasa Friza se pot monta la 15 luni, vitele din celelalte rase, majoritatea se pot monta intre 16-19 luni.
Monta la o varsta prea tanara, atunci cand greutatea corporala este prea mica, are o serie de consecinte negative si anume: intarziere in crestere, debilitatea organismului femelei, fatari grele, distocice si sterilitate. De asemenea produsii obtinuti pot fi debili si cu greutate mica la nastere, iar productia de lapte va fi mica pe tot parcursul lactatiei.
Monta vitelelor la o varsta mai inaintata decat cea optima are consecinte atat biologice (procente de fecunditate mici), cat si economice. Repetarea de mai multe ori a caldurilor determina tulburari in functionarea aparatului de reproductie si, ca urmare, o fecunditate scazuta. Productia globala a acestora va fi mai mica, intrucat se obtine un numar mai mic de fatari si productie de lapte mai mica, datorita dezvoltarii slabe a tesutului glandular al ugerului.
In cazul in care din neglijenta se monteaza vitelele la o varsta prea tanara, pentru micsorarea urmarilor negative se indica hranirea lor abundenta atat pe parcursul gestatiei, cat si ulterior, dupa fatare; prelungirea repausului sexual, scurtarea lactatiei (nu se vor mulge mai mult de 6-7 luni). Prin aceste masuri se limiteaza urmarile negative ale montei timpurii, dar fara sa se anuleze complet. Pentru a preintampina montele timpurii, separarea pe sexe este obligatoriu sa se faca la varsta de 6 luni sau o data cu intarcarea.
Dupa cum s-a aratat, de la fiecare vaca intr-un an deci trebuie sa se obtina un vitel, intervalul dintre doua fatari consecutive ‘‘calving- interval” sa fie de cel mult 12 luni. In acest caz, in primele 3 luni dupa fatare vaca trebuie sa fie montata. Daca fatarea decurge normal si uterul involueaza normal caldurile apar dupa fatare la 3-4 saptamani si se repeta, in medie, la intervale de 3 saptamani in cazul in care vacile nu sunt montate sau nu raman gestante dupa monta.
In principiu, toate vacile trebuie montate in primele 3 luni dupa fatare; ceea ce trebuie mentionat este ca ele se vor monta in aceasta perioada diferentiat, la unul dintre cele patru cicluri de calduri, in functie de starea de involutie a uterului, de starea de intretinere, de nivelul productiv si de durata lactatiei precedente. Practica a demostrat ca vacile raman mai usor gestante daca sunt montate in unul din primele 3-4 cicluri de calduri dupa fatare, dar mai ales in ciclul doi si trei.
Vaca este un animal poliestric, adica ciclul sexual la vaca se repeta perioadic in tot cursul anului. Se constata totusi ca, in functie de conditiile de hranire si intretinere mai bune primavara, vara si toamna, manifestarea acestuia este mai puternica. Din aceasta cauza montele si fatarile pot avea loc in tot cursul anului, cand montele sunt repartizate uniform si fatarile sunt uniforme pe trimestre.
Pentru obtinerea unui procent ridicat de fecunditate, este foarte important de a monta sau insamanta vacile la momentul optim. Se considera momentul ”optim” al efectuarii montei, la 16-18 ore dupa aparitia caldurilor. S-a constatat ca o singura monta, imediat dupa aparita caldurilor sau dupa 30 de ore de la aparitia lor nu da rezultate bune. Intrucat este foarte greu de a prinde momentul aparitiei caldurilor, monta se efectueaza efectueaza de doua ori intr-o perioada de calduri: prima monta (insamantare) se efectueaza imediat dupa depistarea caldurilor, iar dupa 10-12 ore se repeta monta sau insamantarea. In cazul cand caldurile persista si in ziua urmatoare, se mai poate executa si a treia monta.
Monta libera practicata atunci cand taurii merg in libertate la pasune cu cireada de vaci, are avantajul ca sunt depistate si montate toate femelele in calduri, obtinandu-se un procent ridicat de fecunditate. Acest sistem are si o serie intreaga de dezavantaje si anume: taurii se epuizeaza foarte repede; nu se poate tine o evidenta a montei; nu se pot repartiza fatarile in tot cursul anului; se pot produce accidente; pot fi montate si vaci bolnave, ceea ce poate determina raspandirea anumitor boli ca bruceloza, trichomonoza, vaginita granuloasa, vibrioza etc.; nu se pot repartiza decat un numar redus (20-30) de femele pe un taur.
Monta dirijata numita si ”monta supravegheata”, este sistemul cel mai indicat: vacile sunt aduse la monta sub supravegherea omului, pe masura ce intra in calduri. Prin monta dirijata se evita toate neajunsurile mentionate in monta libera. Utilizand acest sistem, pentru un taur se pot repartiza 70-80 de vaci.
Insamantarile artificiale presupun recoltarea prin mijloace artificiale a spermei si inocularea ei in tractusul genital al femelelor. Insamintarile artificiale au mare avantaj al folosirii unor reproducatori de mare valoare, pentru un numar foarte mare de femele (pana 4000-5000 de vaci pe an) si de a preveni raspandirea unor maladii infectioase care se propaga prin actul montei.
Mai multe sfaturi pentru reproductia taurinelor puteti citi aici >>>
Medic veterinar
Dr. Galatanu Diana Monica
