In Romania, rasa Bruna a fost adusa pentru prima data in anul 1881 in Maramures de catre muncitorii forestieri austrieci. Datorita interesului deosebit al crescatorilor si a conditiilor favorabile de mediu cresterea taurinelor din rasa Bruna atat  in rasa curata cat si prin incrucisare cu taurinele locale s-a raspandit foarte mult.

 

 

Rasa Bruna in Romania s-a format prin incrucisarea taurinelor autohtone neameliorate – rasa Sura de Stepa si rasa de munte Mocanita cu tauri din rasa Bruna proveniti din Austria si mai apoi din Elvetia.

Rezultatele bune obtinute in urma incrucisarilor cu rasele locale a impulsionat raspandirea rasei Brune pe o arie mare, cuprinzand zonele montane si submontane din intreg arcul carpatic, unde din cauza unor conditii mai  putin favorabile, in special lipsa cerealelor, nu au patruns rasele specializate in productia de lapte de tip Holstein-Friza.

La aceasta a contribuit puterea mare de adaptare la conditiile de mediu din zonele montane si colinare, precum si capacitatea buna de valorificare a hranei in aceste conditii. Sistemul pastoral specific acestor zone, denumit pendulare, constand in aceea ca pe timpul verii vacile sunt intretinute in comun la stane iar in restul anului in gospodariile populatiei a condus la aparitia unor sortimente de cascavaluri deosebit de apreciate de catre consumatorii din tara si de peste hotare (Penteleu, Rucar, Bradet, etc.).

La obtinerea acestor produse cu calitati gustative deosebite a contribuit desigur si compozitia floristica deosebit de complexa a pasunilor si fanetelor de deal si de munte, bogate in anumite uleiuri volatile, dar cauza consta in primul rand in capacitatea ereditara a acestei rase de a produce un lapte cu caracteristici fizico-chimice si gustative exceptionale.

Conform datelor oficiale, efectivul de rasa Bruna cuprins in Controlul Oficial al Productiei de lapte (COP), a realizat in anul 2006 o productie de 4065 kg lapte cu un procent de 3,96 % grasime si 3,36% proteina, ceea ce determina un raport destul de bun intre procentul de grasime si procentul de proteina  (1,18).

Trebuie precizat ca nu productia de lapte pe lactatie face din rasa Bruna o rasa deosebita, ci alte insusiri, legate in special de calitatea laptelui.

Astfel, raportul intre grasime este foarte strans. De asemenea, calitatea proteinei este una foarte buna, cu un continut foarte crescut de cazeina  (78% din totalul proteinei din lapte), in special k-cazeina.  Vacile din rasa Bruna produc un lapte care contine cu 7-8% mai mult calciu si fosfor, mai multa lactoza (zaharul din lapte), dar mai putine cloruri,  ceea ce face ca acest lapte sa fie mai gustos.

Cercetarile proprii au demonstrat o incidenta mult mai scazuta a infectiilor ugerului (mamite), prin urmare si numarul de celule somatice este mai scazut cu aproximativ 20% la rasa Bruna comparativ cu alte rase.

Datorita acestor calitati, laptele provenit de la vaci de rasa Brună este cel mai indicat pentru industria branzeturilor, randamentul fiind cu aproximativ 16%  mai crescut comparativ cu alte rase, timpul de coagulare mai redus datorita continutului in saruri minerale, argumente la care se adauga, desigur, insusirile organoleptice deosebite (gust, savoare, culoare, etc.).

Lactatia este mai uniformă, iar afectiuni precum febra laptelui, cetozele si acidozele sunt mult mai rare decat la alte rase.

Performantele productive ale rasei sunt sustinute de o longevitate productiva remarcabila. La aceasta contribuie robustetea membrelor, a danturii, precum si conformatia ugerului, care nu este foarte voluminos, are o textura supla, o simetrie acceptabila a sfarcurilor, ceea ce face ca acesta sa fie mai putin predispus la diverse afectiuni.

Longevitatea productiva a rasei ii sporeste valoarea si compenseaza oarecum nivelul productiv mai scazut pe timpul unei singure lactatii. Astfel, cantitatea de proteina produsa pe parcursul intregii vieti productive de vacile din rasa Bruna este comparabila cu rasa Holstein-Friza.

In Franta, tara cu o mare traditie in ceea ce priveste producerea si consumul de branzeturi, rasa Bruna ocupa in controlul oficial al productiei de lapte locul 2, imediat dupa rasa Normanda, dar cu mult inaintea rasei Montbeliarde. Efectivul controlat a crescut cu 50% intre anii 1993 si 2005, reflectand tendinta de dezvoltare a acestei rase, bazata pe ratiuni economice. Astfel, in contextul in care in Franta pretul laptelui este stabilit in functie de anumite criterii foarte severe de calitate, se constata ca in anumite situatii laptele provenit de la ferme crescatoare de rasa Bruna este cu 15-16% mai scump decat in fermele care cresc rasa Holstein.

Perspective privind  ameliorarea  taurinelor din rasa Bruna

Intr-un amplu studiu monografic dedicat acestei rase, Sonea C. (2006) remarca o mare variabilitate atat in ceea ce priveste productia cantitativa de lapte, cat si compozitia acestuia, identificand un procent semnificativ de indivizi (circa 17%) cu un procent de grasime cuprins intre 4,09 si 5%.

Existenta acestor plus variante, precum si variabilitatea larga in cadrul acestei populatii ofera o sansa in procesul de ameliorare genetica printr-o selectie atenta si prin folosirea la reproductie a taurilor testati amelioratori. In acelasi timp se recomanda imbunatatirea tehnologiei de crestere a tineretului femel, imbunatatirea managementului la nivel de ferma in special in ceea ce priveste optimizarea furajarii, igiena mulsului si a exploatatiei.

Dr. ing. Cristinel Şonea, dir. gen. adj. ANARZ

Dr. ing . D. Colceri, consilier superior ANARZ

Sursa: www.rodulpamantului.ro