Bovinele fac parte din clasa Mammalia, subfamilia Bovinae. In subfamilia Bovinae sunt doua genuri: Bos si Bubalus. Genul Bos cuprinde subgenul Bos taurus, subgenul Bibos, subgenul Bison ,subgenul Poephagus. Din genul Bubalus fac parte bivolii, specie cu importanta economica mai mica decat speciile din subgenul Bos taurus.

 

 

 

Bivolii se intalnesc atat in forma salbatica cat si domestica. Bivolii, cunoscuti in terminologia de specialitate bubaline, isi gasesc stramosi comuni cu celelalte forme de bovine. Importanta bubalinelor, trebuie interpretata prin valoarea economica a acestora, raportata la zona de formare si de raspandire, la posibilitatile de extindere si de valorificare a unor teritorii in care taurinele nu se pot adapta si nu asigura productii corespunzatoare.

Bubalinele reprezinta circa 10%, din efectivul mondial de bovine. In tarile mari crescatoare, bubalinele aduc un important aport economic, in conditii in care alte specii de bovine sunt neadaptabile sau realizeaza niveluri de productie mult inferioare. Printre tarile mari crescatoare de bubaline se inscriu: India, Pakistan, Vietnam, Egipt, Nepal.

Bubalinele sunt animale cu o viata productiva mai lunga decat taurinele, traind in jur de 30 de ani. Au carnea foarte gustoasa. Pe de alta parte, nu sunt pretentioase la hrana si sunt foarte rezistente la boli. Calitatea laptelui este deosebita si, in plus, fara colesterol. Acizii grasi saturati ramificati din lapte nu se depun sub forma de colesterol in procesul de asimilare in organismul uman. Laptele de bivolita este folosit, cu succes, in hrana copiilor cu probleme de sanatate, datorita excelentelor sale calitati.

Domesticite cu peste 5.000 de ani in urma, bubalinele s-au impus prin forta de tractiune, dar si prin productia de lapte si carne. Privitor la localizarea in timp a patrunderii bivolului in Europa exista numeroase studii si teorii, care insa in unanimitate atesta provenienta asiatica a acestuia si stabilesc ca moment de raspandire secolul al IV-lea i.e.n. In tara noastra a patruns in secolul al V-lea e.n., odata cu migratia hunilor sau avarilor, prin sud, din Bulgaria.

In timp, aria de raspandire si efectivul de bubaline a suferit numeroase modificari, in prezent peste 90% din acesta gasindu-se in Transilvania. Bubalinele reprezinta aproximativ 11% din numarul total de bovine, iar 97% din efective se cresc pe continentul asiatic. Folosite si pentru muncile gospodaresti, directia prioritara de exploatare pentru principalele productii cu caracter alimentar difera de la o zona la alta. In judetul Sibiu, Brasov, Cluj s.a. directia principala de exploatare este pentru lapte, iar in judetele Salaj si Bihor pentru carne si lapte. De fapt, se releva per total in tara o tendinta de crestere mai mult pentru productia de lapte, tineretul fiind in general sacrificat la varste timpurii si la mase corporale scazute.

Efectivul de bubaline pe teritoriul tarii noastre a variat apreciabil de-a lungul timpului. De la patrunderea bivolului in tara si pana la mijlocul deceniului trecut, populatiile de bubaline au crescut intr-o totala izolare reproductiva, ceea ce a determinat o pronuntata consolidare genetica si fixarea unor insusiri morfoproductive proprii, diferite de ale altor populatii din tarile invecinate sau a celor de provenienta.

Avantajele bubalinelor

Carnea de bivolita este foarte gustoasa, mai dulce decat cea de vaca si mai slaba. Laptele este dietetic si este indicat in tratamentul multor afectiuni, fiind mai sanatos decat cel de vaca. Principalul dezavantaj al industriei este numarul mic de procesatori de lapte de bivolita si reticenta a populatiei fata de consumul acestui produs. 

O bivolita produce in medie 1.600 litri per lactatie cu un procent de grasime de 7%. Este un lapte cu un continut proteinic si vitaminic sporit dar din el nu se poate prepara unt foarte usor din cauza consistentei sale. In schimb se poate produce branza, iaurt sau chefir de bivolita, produse considerate drept delicatese peste hotare. De asemenea, o bivolita poate depasi 600 de kg.

Productia de lapte a bubalinelor este in jur de 1.700 litri pe lactatie, cu 132 kg grasime pura si un procent de grasime de 7,49%.

Laptele de bivolita are o compozitie complexa si se caracterizeaza printr-o pondere ridicata in substanta uscata si grasimi, superioara laptelui produs de catre toate celelalte specii de animale de ferma. De asemenea, are un continut ridicat in vitamine si compusi minerali.

Astfel, valorile reprezentative ale componentelor principale din laptele de bivolita sunt: (in g/100 g lapte)

• • substanta uscata total – 17,4;
  • grasimi – 7,4;
  • proteine – 4,1;
  • cazeina – 3,4;
  • albumine – 0,6;
  • lactoza – 4,8;
  • subst. minerale – 0,7;
  • calciu – 185 mg/100 g lapte;
  • fosfor – 137 mg/100 g lapte.

Aceasta compozitie confera calitati nutritive precum si calitati tehnologice deosebite laptelui de bivolita.

De la animalele sacrificate se obtin carcase cu o greutate medie de 200 kg. Cele mai importante criterii de apreciere a productiei de carne obtinuta sunt:

• • masa corporala la momentul valorificarii, care este de dorit sa fie cat mai mare si la varste cat mai timpurii;
  • conformatia corporala;
  • gradul de “‘imbracare in muschi”.

Aceste animale mai reprezinta surse de produse adiacente: coarnele – pentru industria decoratiunilor, parul – pentru fabricarea pensulelor si periilor, pielea – in industria vestimentara si de marochinarie, sangele, organele interne, grasimile si oasele in industria farmaceutica.

Hrana bivolitelor este asemanatoare cu cea a bovinelor. Pentru o productie de 6-8 litri de lapte zilnic este necesar sa ii asigurati o hrana echilibrata optim din punct de vedere proteinic si vitaminic si sa ii puneti la dispozitie o cantitate mare de apa proaspata.

Tineti cont de faptul ca sunt animale semisalbatice si manevrati-le cu atentie. Cu toate acestea, multi crescatori afirma ca devin foarte docile in momentul in care s-au obisnuit cu stapanii lor.

Medic veterinar,
Dr. Diana Galatanu