Un metabolism in buna stare de functionare este important pentru toate mamiferele. La vacile de lapte cu productivitate mare el este si mai important, deoarece cantitatile zilnice de lapte produse sunt foarte ridicate si afecteaza nu numai nivelul substantelor minerale din organism (febra laptelui, de exemplu), ci mai ales metabolismul carbohidratilor.
Alimentatia si transformarea substantelor in lapte solicita intr-atat metabolismul energetic al animalului incat se poate ajunge la tulburari, respectiv probleme de functionare ale acestuia, avand in urma efecte de durata. O atentie deosebita trebuie acordata acetonemiei.
Pentru ca ciclul lactatiei sa evolueze netulburat ar trebui ca principalele surse de energie (carbohidratii) sa fie ingerate exact in cantitatea necesara in momentul hranirii, in functie de rata de transformare a substantelor in lapte, adica in functie de cantitatea de lapte produsa. Acest lucru este insa dificil de pus in practica. In general, productia de lapte incepe imediat dupa fatare si atinge in cateva zile punctul maxim, care in prezent poate fi de 30, 40 sau 60 de litri pe zi, sau mai mult, in functie de animal. Inainte de fatare, din contra, necesarul de energie este foarte redus pentru ca in general cu 4-6 saptamani inainte de termen nu se mai produce lapte – repaus mamar. Asadar ar trebui sa fie marita cantiatatea de energie ingerata practic de pe o zi pe alta. Daca acest lucru s-ar face inainte de nastere vaca s-ar ingrasa. Insa o schimbare atat de externa nu se poate face in cateva zile, asa ca vaca se confrunta automat cu un deficit energetic pe care incearca sa-l compenseze, printre altele, folosindu-se de rezervele propriului corp. Daca nu reuseste sa depaseasca aceasta carenta energetica, in cateva zile apar tulburari grave de sanatate.
Boala apare in trei forme diferite.
In forma subclinica sau latenta nu apar inca tulburari generale, dar pofta de mancare scade, la fel si productia de lapte, si daca nu se incepe un tratament, animalul slabeste. Nivelul cetonelor in sange si in urina (acid beta-hidroxi-butiric si acetona) este ridicat. Mai ales daca nu se incepe tratamentul acestea vor leza ficatul, ducand la aparitia pe termen lung a ficatului gras (steatoza hepatica). In plus, apar des retentia placentara, inflamatii ale uterului si ugerului si probleme de fertilitate. Forma subclinica poate afecta un singur animal izolat sau mai multe, iar dupa scaderea productiei de lapte se poate vindeca spontan, sau se poate transforma intr-o forma manifestata clinic. Formele manifestate clinic sunt in numar de doua.
Cea mai frecventa, forma digestiva, este caracterizata de tulburari precum lipsa poftei de mancare, reducerea rumegarii, reducerea activitatii rumenului, tulburari functionale ale intestinelor (constipatie sau diaree), zona ficatului marita sau dureroasa, scaderea productie de lapte si pierderea masei corporale.
Forma nervoasa a acetonemiei apare atunci cand cetonele din sange trec de bariera hepatoencefalica si au un efect toxic asupra creierului si a maduvei spinarii. Pe langa simptomele descrise in forma digestiva apar si apatia, somnolenta (pana la coma), manifestari nervoase precum slabirea membrelor posterioare, mers nesigur, mestecat in gol, plescait, salivare excesiva, mugit, agitatie pana la furie si orbire. Va puteti confrunta si cu tulburari generale sau febra.
Acetonemia primara poate fi cauzata de o carenta energetica aparuta pentru ca hranirea nu a fost adaptata la prodctivitatea animalului. Cu alte cuvinte, pentru ca necesarul de energie, creat mai ales datorita productiei de lapte, nu este acoperit de nutret. Acetonemia cauzata de foamete, asadar de lipsa sistematica a substantelor nutritive din hrana, nu prea mai apare in ziua de azi. O alta cauza poate fi o problema la decompunera carbohidratilor in glicogen la nivelul ficatului. Aceasta problema poate aparea in urma unei boli primare a ficatului. Descompunera carbohidratilor din hrana se face printr-un proces biochimic cu mai multe etape care au loc in ficat (ciclul acizilor tricarbonici) si poate fi tulburata de bolile acestuia. Acetonemia apare si atunci cand numarul cetonelor din corp creste, organismul incepand sa descompuna intensiv propriile rezerve de grasime. Cetonele pot ajunge in corp si prin hrana – hranire cetogena. Este vorba mai exact despre furaje bogate in grasimi precum silozurile si sroturile obtinute in urma extractiei de ulei.
Diagnostic
Manifestarile patogene sunt neutre si nu le puteti folosi decat in cel mai bun caz pentru a stabili suspiciunea de acetonemie. Crescatorul cu simt al mirosului dezvoltat va percepe un miros specific al aerului expirat de animal. Diagnosticul sigur se pune pe stabilirea nivelului cetonelor din sange, din urina si din lapte. Ca si tratament, principala masura terapeutica de luat in prezenta oricarei de acetonemie este administrarea intravenoasa de glucoza sub forma de perfuzie, in cazul formelor primare se adauga in hrana carbohidrati usor digerabili. Alte masuri eficiente sunt creearea unei ratii corecte si evitarea suprahranirii mai ales in timpul repausului mamar, pentru a nu se ajunge la o mobilizare a lipidelor. Deci, in concluzie, este importanta o hranire echilibrata, adaptata la productivitatea animalului, furajarea pe grupe de productivitate, impiedicarea ingrasarii. Toate formele primare se pot vindeca spontan. De obicei insa, productivitatea continua sa scada, la fel si greutatea animalului si pot sa apara probleme la ficat (ficat gras, sensibilitatea la infectii, deces).
Medic veterinar
Dr. Galatanu Diana Monica
