Fazele cresterii puilor de carne

Detalii

Categorie: Pasari

18 Ianuarie 2020

Perioada de crestere a puilor de carne poate fi impartita in trei faze: start, crestere si finisare.

Startul este faza cea mai importanta si mai dificila din viata puilor de carne. In primele doua saptamani de viata, puiul are nevoie de o temperatura apropiata de cea de incubator, o hrana deosebit de echilibrata si de proaspata, precum si o ingrijire atenta. Asigurand aceste conditii, vom reusi sa limitam la minimum pierderile prin mortalitate si sa avem puii sanatosi, vigurosi, apti sa dea sporuri bune in greutate, cu consum scazut de nutreturi combinate in fazele urmatoare de crestere.

Multi crescatori tin puii la temperaturi scazute si administreaza fara nici un discernamant furajele. Daca cresterea se face pe asternut, e nevoie sa controlam cat mai des temperatura, atat sub sursa de caldura cat si in restul halei. Temperatura optima poate fi controlata nu atat cu termometrul, cat dupa comportamentul puilor. Daca este prea frig, puii se ingramadesc unii in altii, nu consuma furaje, au un piuit de suferinta. Daca, din contra, este prea cald puii se indeparteaza de sub zona incalzita, consuma mai putine furaje si mai multa apa. O temperatura normala se cunoaste dupa impartirea uniforma a puilor in zona incalzita, o activitate intensa la furajare si adapare, vioiciune, piuit care indica o buna sanatate.

Pana cand puii se obisnuiesc sa consume furaje, acestea se imprastie in zona incalzita pe hartii albe, trebuie evitata hartia de culoarea furajului, altfel puii nu sesizeaza prezenta hranei pe hartie. Pe masura ce puii cresc, furajele se administreaza pe cofraje de oua sau in tavite de metal sau plastic cu marginea joasa, abordabile si comode pentru pui. Se administreaza cantitati mici de furaje, cat mai des, pentru ca furajul sa fie in permanenta proaspat si sa mentina interesul treaz al puilor fata de consum. La introducerea puilor sub eleveuza, de la marginea ei pana la tarcul din PFL trebuie sa fie o distanta de cca 0,8 m. Treptat, tarcul este largit in asa fel ca la varsta de o saptamna puii de carne sa inceapa sa consume furaj si apa din echipamentul de hranire si adapare din fazele urmatoare de crestere. La varsta de 10-14 zile, in functie de vigurozitatea puilor, se desfiinteaza tarcul, iar tavitele si adapatorile se ridica, puii incepad sa consume apa si furaje numai din adapatorile si hranitorile semi-automate.

Daca cresterea se face in baterii, se vor lua aceleasi masuri deosebite in privinta temperaturii, hranirii si adaparii. Urmatoarele masuri specifice trebuie luate in plus la acest sistem de crestere: sa se verifice in permanenta integritatea custilor, pentru a se evita iesirea puilor din custi. Puii iesiti vor fi imediat reintrodusi in custile din care au evadat. Sa se verifice buna functionare a adaposturilor automate pentru ca intotdeauna apa din ele sa poata fi vazuta de pui pentru a fi consumata. Mai mult decat atat, puii trebuie invatati sa bea apa. Negasirea la timp a adapatorilor, respectiv neobisnuirea foarte rapida dupa cazare a puilor cu consumul de apa poate fi cauza a esecului. Sa fim siguri ca un pui care nu are gusa plina, nu consuma furaje, pentru ca inca nu a invatat sa bea apa, iar un pui care nu bea apa nu consuma nici furaje. Iluminarea adapostului, in special al locurilor de adapare si de hranire, trebuie sa fie foarte puternica pe perioada de start, becurile electrice sa fie de 100 w ,amplasate in asa fel incat sa nu lase in penumbra echipamentele de hranire si adapare.

Puii mai slabi la varsta de o zi sau debili pe parcurs trebuie pusi in custi separate, unde sa beneficieze de o hranire si ingrijire atenta. Daca ei sunt lasati alaturi de puii vigurosi, ei nu supravietuiesc, find indepartati de la locurile de hranire si adapare, batuti, calcati in picioare, ceea ce duce la mortalitate si la randament scazut in lot. In timpul iernii, cand temperaturile din adapost sunt greu de realizat, se pot popula cu pui de o zi numai cele doua nivele inferioare, urmand a se face in faza a doua de crestere.

Cresterea este faza a doua, care se intinde de la varsta de doua saptamani pana la circa o saptamana inainte de vanzare sau taiere. Este faza cea mai lunga din viata puilor in care realizeaza cel mai mare spor in greutate si consuma cele mai multe furaje. In cazul cresterii pe asternut, problemele principale sunt hranirea, adaparea si microclimatul. Puiul de carne are o dezvoltare foarte rapida, atat ca greutate corporala cat si ca inaltime. O grija permanenta pe care s-o avem este ca inaltimea stratului de furaje si apa din hranitori si adapatori sa fie usor superioara inaltimii spinarii puilor. Se va avea grija ca echipamentul de hranire sa fie judicios amplasat in adapost, in asa fel incat, in orice pozitie s-ar afla un pui, sa nu existe o distanta mai mare de 2 m fata de cele mai apropiate locuri de hranire sau adapare. Nu trebuie sa existe o distanta mai mica de 50 cm intre doua jgheaburi de furajare.

In perioada de crestere nu mai e nevoie ca portiile sa fie dministrate de mai multe ori pe zi, ca in perioada de start. E suficient ca furajul sa fie o data pe zi sau chiar odata la doua trei zile, fara a influenta negativ sporul in greutate sau consumul de furaje. La varsta de trei saptamani se va face o rarire a puilor din nivelurile superioare in nivelurile inferioare, daca din motive de caldura popularea cu pui de o zi s-a facut numai in nivelurile superioare.

Finisarea puilor se face in ultima saptamana de viata a puilor. Scopul acestei faze este de a hrani puii cu o reteta din care se retrage coccidiostaticul, pentru ca ceea ce ajunge in consum sa nu aibe gust de medicament. Nici aceasta ultima etapa din viata puilor nu trebuie neglijata. Trebuie avut in vedere faptul ca, pe masura ce puii cresc, adapostul devine din ce in ce mai neincapator, in special in privinta frontului de hranire si de adapare. Asternutul se deterioreaza, noxele cresc, ventilatia trebuie sa fie din ce in ce mai puternica. In aceasta faza pot aparea diferite boli respiratorii daca nu se asigura un microclimat, un asternut si o hrana corespunzatoare. Ori pierderile prin mortalitate care se inregistreaza in ultima saptamana din viata puilor sunt mult mai costisitoare decat cea din prima saptamana, caci survin dupa cheltuieli mari facute cu ingrijirea si hranirea si se inregistreaza tocmai in ajunul recuperarii acestora cheltuieli de catre crescator.

Medic veterinar
Dr. Galatanu Diana Monica

• < Anterior
• Următor >