Succesul cresterii nutriilor depinde in primul rand de aptitudinile, cunostintele si capacitatea crescatorului, care trebuie sa aplice in practica anumite principii si metode pentru atingerea acestui scop precis. Dintre metodele de crestere, cea mai obisnuita este cresterea in linie pura, care consta in imperecherea unor animale de acelasi tip. In cadrul fiecarei linii pure (tip de culoare), in orice crescatorie indivizii au calitati diferite sau mai exact specifice in ceea ce priveste dezvoltarea corporala sau blana astfel incat crescatorul poate sa aleaga reproducatorii cei mai buni, dand la o parte animalele cu insusiri mai slabe.
In acest scop sunt necesare si registrele genalogice din care sa poata constata si gradul de inrudire a animaleleor alese.
Imperecherile inrudite sau consagvine sunt mai pretentios de condus si solicita mult discernamant din partea unor persoane cu pregatire speciala in acesta materie. Consacvinizarea poate duce in unele situatii la compromiterea intregului program de ameliorare, daca este facuta la intimplare. Dupa gradul de inrudire, consagvinizarea poate fi mai restransa, respectiv imperecherea unor indivizi pana la gradul al treilea de rudenie (veri intre ei, unchi cu nepoate etc.), sau mai indepartata.
Ca metoda de imperechere ”incestul” se foloseste in cazuri bine justificate, pentru consolidarea anumitor insusiri superioare sau pentru fixarea ereditara (genetica) a unor insusiri prestioase la indivizii folositi apoi la formarea unor varietati noi. Scopul consagvinizarii moderate este acela de a concentra pe aceeasi indivizi cat mai multe din insusirile bune ale blanii: suprafata, uniformitate, desimea pufului si spicului intermediar etc, care cresc valaoarea unui animal. Cand indivizii alesi acumuleaza un numar mare de insusiri pretioase care se transmit fidel la descendenti, fara a afecta caracterele de baza ale tipului, se creeaza linii de sange. Cand astfel de insusiri sunt transmise de un mascul, acesta este intemeietor de linie, iar cand este vorba de o femela, aceasta formeaza o familie sau o linie de sange matern.
In practica cresterii nutriilor in tip sau linie pura (curata) se foloseste imperecherea consagvina moderata, intre rude de la gradul al 5-lea in sus. Pentru a se evita consagvinizarea mai stransa, in crescatorie trebuie sa existe mai multi masculi, precum si realizarea imperecherilor dupa liste genealogice riguros intocmite. In crescatoriile care produc material biologic de reproductie se practica imperecherea consagvina de orice grad, ”improspatarea-sangelui” facandu-se prin incrucisari de infuzie. In privinta calitatii produsilor liniilor de sange, mamele (femelele) au rol important, caci de felul cum sunt ele intretinute in perioada gestatiei si alaptarii, depind calitatile urmasilor.
Incrucisarea in tipuri de linii. Metisii au o ereditate zbuciumata sau instabila, de o deosebita plasticitate, asupra careia conditiile de mediu pot actiona mai usor, accentuand atat insusirile bune cat si defectele. De aceea, in actiunea de formare a varietatilor de culoare, la incrucisare trebuie sa se tina seama neaparat de acest lucru si sa se creeze conditiile de crestere corespunzatoare (hrana, adapost si ingrijire), astfel descendentii degenereaza usor. Ca rezultat a unor incrucisari, se pot naste atat metisi argintii cat si de culoare. De exemplu, la incrucisarea nutriilor albe italiene cu nutrii standard, toti produsii din prima generatie vor fi argintii. Prin imperecherea metisilor femele cu masculii albi se obtin metisi o parte albi si o parte argintii. Femele metise din generatia a 2-a sunt folosite mai departe pentru obtinerea descendentei de culoare, fiind imperecheate cu masculi de culoare din grupa lor de metisi, iar masculii din aceasta generatie sunt sacrificati pentru blana. Prin folosirea femelelor metise pentru obtinerea nutriilor colorate, se obtine o marire a capacitatii de reproductie, exprimata in cele din urma intr-o crestere numerica a tineretului. Nutriile aurii (de Kalingrad) reprezinta un tip aparte de culoare fiind bine stabizata (fixata genetic) si este dominata in imperecheri (de exemplu cu nutrii standard). In urma acestui fapt se poate realiza usor o crestere foarte rapida (de tip industrial) al acestei varietati. Experientele au demonstrat ca prin folosirea la incrucisari a masculilor aurii cu femela standard, s-au obtinut produsi colorati in procent de 50-80%.
Daca cererea industriei de blanuri s-ar orienta la un moment dat inspre culoarea limonia (lamaie) se pot obtine cu precizie astfel de produsi, din incrucisarea masculilor aurii, cu femele albe, de tip italian mergand mai departe cu incrucisarile acestor metisi limonii intre ei, vom obtine toate cele trei tipuri de culoare (auriu, alb, limoniu), care au stat la baza incrucisarii. Pentru obtinerea nutriilor de culoare polara crescatorul poate sa incruciseze nutrii metis argintii, obtinte din cele albe italiene, cu cele de culoarea lamaiei. In acest caz, un sfert din produsi vor avea culoarea alba de zapada (polare). Continuandu-se imperecherea acestor animale se constata extinderea culorii, la o mare parte din metisi. Pentru consolidare genetica a acestor culori se pot face incrucisari noi, ale albelor polare cu albe italiene.
Medic veterinar
Dr. Galatanu Diana Monica
