Coloniile suficient aprovizionate cu hrana si nederanjate incep sa se ocupe de puiet din cea de a doua parte a lunii ianuarie. Dezvoltarea ascendenta a inceput, ea duce fireste la o revigorare a coloniei. Primele oua depuse de matca sunt hranite cu sucul nutrititiv din rezervele corporale proprii ale albinelor de iarna. Puietul timpuriu consuma din rezervele de albumina depuse toamna.
Exista insa si colonii care intra in iarna slabite sau care sufera din cauza rezervei de hrana. Urmarea este ca acele colonii nu mai sunt in stare sa ingrijeasca suficient de mult si de bine puietul. Moartea albinelor este predominanta fata de formarea albinelor tinere astfel incat distrugerea coloniei devine posibila. Grija apicultorului este de a pastra pe cat posibil in viata albinele de iarna.
La sfarsitul lui octombrie – inceputul lui noiembrie, activitatea de zbor inceteaza. In cea de a doua parte a lunii februarie, cand temperatura atinge 12-15°C si chiar 20°C, albinele isi iau zborul. Albinele isi golesc de excremente punga rectala. Astfel, se elimina germenii adunati in intestinul gros; in caz contrar s-ar putea produce imbolnaviri. Observatiile arata ca zboara si procedeaza astfel numai albinele care au realmente nevoie. Desi unele dintre albine ghemului de iarna se pun in miscare, practic ghemul nu este desfiintat. Faptul ca in anumiti ani unele colonii au nevoie stringenta de zborul de curatare se observa prin excrementele risipite prin zapada si in apropierea stupinei. Gradul de murdarire a zapezii creste odata cu cresterea efectivului si a vigorii coloniei.
Apicultorul va inlatura penele de lemn si sigurantele anti-soareci si va elibera urdinisurile acoperite cu albine moarte. Colonia trebuie sa poata zbura fara probleme. Daca coloniile sunt agitate si prea zgomotoase, se poate trage concluzia ca acele colonii au ramas fara matca. Apicultorul care nu poate fi in aceste la colonii va sti totusi care colonii au zburat dupa albinele moarte sau gunoiul scos afara. In acest caz, un control mai exact va arata daca urdisnisul a fost blocat sau daca este vorba de de o colonie care inca nu are nevoie de acest zbor. Apicultorul care isi tine coloniile in gradina casei sau, in general, in apropierea teritoriilor locuite, le vor atentiona pe femeile din vecinatate ca urmeaza un zbor de curatare. Rufele agatate la uscat si murdarite de albine au fost deja adesea prilej de cearta care ar fi putut fi evitata.
Nici zborul intens de curatare, care se poate intinde pe mai multe zile, nu este de ajuns pentru a inlatura tot gunoiul si toate albinele moarte de pe podeaua de scanduri. Aceste ramasite ale iernii sunt generatoare de boli trebuie inlaturate. Apicultorul poate curata podeaua, dupa zborul purificator al albinelor, poate razui gunoiul de pe podea si inlatura albinele moarte. Daca apicultorul are la dispozitie podele de rezerva curate si dezinfectate, ele vor inlocui pe cele murdare din timpul iernii, iar acestea din urma, dupa inlaturare, vor fi supuse imediat curatarii si dezinfectarii. Pentru curatare temeinica se foloseste cel mai bine apa fierbinte la care se adauga lesie. Dupa uscarea partilor de lemn ele vor fi parlite pana la fibra cu o lampa de sudura. In acest fel vor fi omorate toate bacteriile si agentii patogeni. Si caturile si acoperisurile vor fi curatate la fel, inainte de procurarea albinelor. In cazul partilor izolatoare din spuma poliuretanica vom fi atenti, pentru ca ele se topesc la temperaturi mari. Acesta vor fi doar bine spalate.
Zborul de curatare si schimbarea podelei au avut ca efect eliminarea albinelor bolnave si a agentilor patogeni. Daca, cum se intampla la aceasta latitudine, mai apare o perioada de vreme proasta, colonia nu va suferi atata vreme cat va avea la dispozitie destula hrana in faguri. O scurta verificare ne ajuta sa cunoastem mai bine starea. Odata cu activitatea de crestere a puietului, nevoia de hrana creste. Intr-o colonie in care aprovizionarea cu hrana este redusa ar trebui sa se faca o hranire de completare cu zahar invertit sau prin plasarea, toamna tarziu, de faguri cu miere lichida sau cristalizata de 500 grame sau 1000 de grame. Astfel au putut fi salvate unele colonii de la o moarte sigura. La acest control nu trebuie verificati toti fagurii. Daca se scoate un fagure de la margine, fagurii se pot da in asa fel la o parte, incat sa permita o privire inauntru.
Cu aceasta ocazie, se poate observa si ghemul de iarna. Acesta poate fi foarte diferit. Majoritatea coloniilor incep consumul prin mijlocul fagurelui, in apropirea urdinisului. Nu rareori coloniile care ierneaza in stupi bicamerali construiesc ghemul de iarna si deasupra lor aseaza hrana ca pe un capac, ele consumand de jos in sus. Totusi ghemul poate fi si la margine, fie la stanga, fie la dreapta, sus si jos. Nu exista o regularitate in aceasta privinta.
Odata cu topirea zapezii, temperatura incepe sa creasca si aceasta determina inflorirea plantelor facand posibil culesul de polen. In zilele frumoase pentru zbor, albinele fac primele transporturi de polen in colonie. Aceasta incepe sa se dezvolte. Albinele tinere recent eclozionate, incep sa primeasca si sa prelucreze sucul nutritiv.
Medic veterinar
Dr. Galatanu Diana Monica
