In Romania, Apicultura este o afacere cat se poate de viabila, fiind favorizata de o clima blanda si de o natura darnica, cu plante melifere variate, cu paduri intinse de tei si salcami, cu suprafete mari cultivate cu pomi fructiferi si floarea soarelui, ce dainuie anual din martie pana in octombrie.

Apicultura este sprijinita financiar de Guvernul Roman, conform Programului National Apicol, prin alocarea de sume substantiale din fonduri europene si din bugetul national, sume destinate pentru sprijinirea activitatilor de profilaxie si combatere a varoozei, a analizelor fizico-chimice ale mierii, achizitionarea materialului biologic pentru refacerea efectivului apicol precum si pentru achizitionarea stupilor si inventarierea tuturor masivelor melifere de pe teritoriul Romaniei, analiza aspectelor geografice judetene si de infrastructura rutiera, sprijin care favorizeaza obtinerea in stupine de produse apicole importante cantitativ si la parametrii calitativi superiori.

Produsele de baza obtinute de la albine, miere, ceara, laptisor de matca, polen, venin de albine, apilarnil, propolis sau pastura, sau combinate si prezentate sub forma de lotiuni sau creme, sunt din ce in ce mai mult solicitate pe piata nationala sau la export, Romania reprezentand in acest domeniu, cca 2% din totalul mondial si cca 9-10 % din productia Europei, conform unor date statistice publicate.

Efectele terapeutice si energovitalizante ale produselor apicole, avand in vedere ca 1kg. de miere este echivalentul a 3 l. de lapte, 50 de oua, 12 kg. de carne, sau 30 de banane, justifica orientarea tot mai puternica a cumparatorilor, indiferent de varsta, spre astfel de produse.

Din aceste motive, precum si prin faptul ca apicultura poate asigura o indeletnicire permanenta, sau ca o a doua ocupatie, asigurand venituri banesti consistente, cresterea albinelor s-a dezvoltat simtitor, atat prin cresterea numerica a famililor de albine, dar si prin organizarea persoanelelor care practica aceasta activitate, ca persoane fizice sau juridice, detinatoare de stupine sau de exploatatii apicole cu activitate complexa inregistrate / autorizate la D.S.V.S.A. Judeteana.

Calitatea mierii si a produselor apicole este monitorizata permanent prin examene efectuate la laboratoarele acreditate pentru verificarea parametriilor cu referire la umiditate, aciditate, zaharoza, zahar invertit, glucoza, lactoza, substante insolubile, analize prin care se pot identifica si eventualele falsificari ale mierii.

 

Sanatatea albinelor si stupinei

Activitatea apicola presupune respectarea anumitor reguli foarte stricte, pentru a se evita anumite accidente sau modificari in starea de sanatate a albinelor, implicit a stupinei.

Albinele, ca si alte organisme vii, se pot imbolnavi de diferite boli, care prin mortalitea pe care o produc, reduc numarul albinelor si prin aceasta familiile de albine se depopuleaza, devenind neproductive, generand pagube materiale si financiare insemnate atat pentru apicultori cat si pentru economia nationala (dat fiind rolul major pe care il au albinele in polenizarea culturilor entomofile).

Bolile albinelor se impart in boli contagioase, necontagioase si intoxicatii. 

• • Bolile contagioase se grupeaza in:
    • • • virotice (puietul in sac, boala neagra);
        • bacteriene (loca americana, europeana, septicemia, paratifoza);
        • micotice (ascosferoza, aspergiloza, melanoza);
        • parazitare (varooza, nosemoza, amibioza, acarioza, brauloza, senotainioza, triunghiulinoza).
  • Bolile necontagioase ale albinelor sunt reprezentate prin:
    • • • puietul racit;
        • boala de mai;
        • diareea albinelor;
        • anomaliile matcilor.
  • Intoxicatiile albinelor se pot produce cu : cu polen, cu nectar, cu miere de mana, cu medicamente, cu pesticide folosite pentru combaterea daunatorilor.
  • Daunatorii albinelor sunt: gaselnita, fluturele “Cap de mort”, viespiile, lupul albinelor, furnicile, prigoriile,ciocanitorile, soarecii.

 

Prevenirea bolilor la albine

In cadrul actiunilor de prevenire a bolilor la albine un rol important, pe langa actiuniile specifice pentru fiecare boala, il reprezinta masurile de profilaxie generala, din care prioritare si eficiente sunt cele aplicate in perioada de iernat, masuri din care recomandam urmatoarele: 

• • Alegerea vatrei de iernare prin care: 
    • • • sa poata fi protejata de vanturile reci.
        • sa asigure linistea necesara albinelor.
        • sa poata fi curatata usor de zapada, iar apa dupa dezghet sa se scurga usor (sa nu balteasca).
        • sa fie protejata de soareci prin instalarea de gratare la urdinis.
  • Supravegherea modalul de iernare si starea familiilor de albine prin controale auditive (ascultare) fara a se recurge la deschiderea stupului:
    • • • zumzetul moderat si uniform arata ca familia de albine este in stare buna si ca iernarea decurge normal.
        • bazaitul puternic arata ca familia este in suferinta.
        • zumzetul slab, insotit de zgomotul asemanator fosnetului frunzelor, inseamna ca familia este infometata.
        • cand zumzetul este foarte slab sau nu se percepe aproape deloc, se va interveni, fara abuz insa, prin lovirea cu mana a peretelui din fata al stupului, iar daca albinele raspund printr-un zumzet puternic, care insa inceteaza imediat, inseamna ca familia ierneaza in conditii bune.
  • Indepartarea fara zgomot a zapezii neafanate si a ghetii de pe scandurelele de zbor ale stupilor si desfundarea urdinisurilor blocate de albinele moarte.
  • Asigurarea si supravegherea zborurilor de curatire de excremente a albinelor (excremente care se elimina prin zboruri de curatire in zilele cu temperaturi de +12°C), avand in vedere ca, in sezonul nefavorabil, albinele au capacitatea de a acumula in intestinul gros o cantitate importanta de excremente, care pot declansarea diareii pe al carei fond se pot instala boli grave, in special nosemoza.
  • Aprecierea modului de iernare a albinelor dupa cantitatea de albine moarte gasite pe jos, in fata urdinisului, dupa resturile scoase de pe fundul stupului si aspectul lor, respectiv:
    • • • mortalitatea crescuta a albinelor atentioneaza faptul ca familia a iernat cu prea multe albine-varstnice.
        • uzura organismului albinelor din cauza unor boli.
        • existenta albinelor umede, mucegaite, arata ca in stup este prea multa umiditate.
  • Prezenta obligatorie a apicultorului in stupina pentru a urmarii modul de desfasurare a zborului, identificarea familiilor ce prezinta stari anormale si solutionarea altor situatii constatate.
  • Colaborarea permanenta cu serviciile sanitare veterinare si cu Asociatia Crescatorilor de Albine din zona.

Dr. Pentea Ioan
Secretar al Colegiului Medicilor Veterinari al Judetului Sibiu