Mierea de Manuka este deja binecunoscuta ca un superaliment care ne ofera o multitudine de beneficii pentru sanatate si este de cateva ori mai puternica decat mierea obisnuita. Mierea de Manuka castiga in prezent mult interes datorita beneficiilor sale pentru sanatate. Sa aflam despre istoria acestei mieri uimitoare.
Mierea de Manuka este facuta din plante Manuka originare din Noua Zeelanda. Este monoflora, mai intunecata si mai groasa decat mierea obisnuita. In comparatie cu mierea normala, mierea de Manuka are o aroma mai puternica. Are un gust dulce, inflorit si pamantesc. Cantitatea enorma de metilglioxal este una dintre caracteristicile sale distinctive.
Efectele antibacteriene si antiseptice ale metilglioxalului sunt binecunoscute. Un kilogram de miere de Manuka din Noua Zeelanda poate contine pana la 8 00 de miligrame de metilglioxal, in timp ce mierea obisnuita contine doar 5 miligrame. Pentru a fi identificata ca miere de Manuka, trebuie sa fie verificata de Ministerul Industriilor Primare din Noua Zeelanda.
Povestea arborelui Manuka
Poporul maori a fost primul care s-a stabilit pe insula Noii Zeelande. Planta Manuka (Leptospermum scoparium) a primit numele de „taonga” de catre poporul maori, care inseamna comoara. Ei au folosit tufa de Manuka pentru a vindeca rani si arsuri, precum si pentru a trata afectiuni minore si disconfort abdominal si ca tranchilizant. Indiferent de starea solului, plantele de manuka ar prinde in orice loc perturbat.
Manuka a invadat curand spatiile nou create cand oamenii au curatat padurile de pe cele doua insule pentru vanatoare si cultivare. In timpul calatoriei sale in Noua Zeelanda, capitanul Cook si echipajul sau au cules frunze din arbustii de Manuka si le-au fiert ca maorii pentru a face ceai. Frunzele de Manuka sunt utilizate in mod obisnuit pentru a face ceai; de aceea a fost intitulat „arborele de ceai” ulterior. Au incercat si sa produca bere din ea, care avea gust de sampanie.
Cu multe milenii in urma au fost identificate calitatile medicinale ale plantei Manuka. Mierea de Manuka, pe de alta parte, nu are o istorie lunga. De ce? Pentru ca in Noua Zeelanda nu existau albine native care sa creeze miere de Manuka din inflorescenta ei.
Cum a fost descoperit potentialul terapeutic al mierii de Manuka?
Kerry Simpson a facut un scurt experiment in laboratorul sau de la Universitatea Waikato in 1980, comparand efectele Manuka cu mierea de trifoi si mure pentru a evalua capacitatile antibacteriene ale mierii produse la nivel local.
Activitatea antibacteriana a fost gasita in toate cele trei tipuri de miere. Cu toate acestea, chiar si dupa indepartarea activitatii peroxidului de hidrogen cu o anumita enzima numita Catalase, mierea de Manuka inca a inhibat cresterea bacteriilor, demonstrand proprietatile sale antibacteriene promitatoare. Acest lucru l-a interesat pe Peter Molan; el a fost primul care a inteles proprietatile medicinale ale mierii de Manuka din Noua Zeelanda.
Ulterior, a repetat experimentul cu un numar mai semnificativ de probe, constatand ca Mierea de Manuka nu contine peroxid. Si-a petrecut urmatorii 30 de ani cercetand problema, incercand sa-si dea seama ce face ca aceasta „componenta unica de Manuka” a acestei mieri sa fie atat de minunata. Studiul sau a revolutionat utilizarea mierii de Manuka in ingrijirea ranilor in intreaga lume.
Cartea lui Cliff Van Eaton transforma aceasta cercetare stiintifica intr-o poveste scrisa genial, care transmite aceasta cunoastere nou descoperita in intreaga lume. El se scufunda in istoria lunga a plantei si beneficiile medicinale. El investigheaza modul in care Methylglyoxal (MGO), elementul activ din mierea de Manuka, a fost descoperit practic printr-un eveniment neasteptat din Germania.
Popularitatea mierii de Manuka din Noua Zeelanda a continuat sa creasca de atunci. Un sistem de clasificare a metilglioxalului (MGO) a fost creat pentru a determina cantitatea exacta de metilglioxal din mierea de Manuka.
Ti s-a parut interesanta povestea mierii de Manuka? Citeste mai multe despre mierea de manuka pe manuka.ro
