Cel mai mare proiect de irigații din istoria modernă a Egiptului: 170 km de canale, 13 stații de pompare și 2,2 milioane de fedani recuperați din deșert
Pe scurt:
- Președintele egiptean Abdel Fattah El-Sisi a inaugurat oficial proiectul New Delta pe 17 mai 2026
- Suprafața vizată: 2,2 milioane de fedani de deșert, echivalentul a aproximativ 9.000 km²
- Investiția totală: 800 de miliarde de lire egiptene, adică peste 15 miliarde de dolari
- Inima sistemului: stația de tratare El Hammam, cea mai mare din lume, cu o capacitate de 7,5 milioane de metri cubi de apă pe zi
- Apa tratată este transportată printr-un canal de 170 km, prin 13 stații de pompare, spre platoul deșertic din nord-vestul țării
- Culturile principale planificate: grâu, porumb, sfeclă de zahăr, măsline, smochine și legume
- Proiectul va extinde suprafața agricolă totală a Egiptului cu aproximativ 15%
- Se estimează crearea a 2 milioane de locuri de muncă și relocarea a 2 milioane de familii în noile comunități urbane
Un râu artificial în mijlocul deșertului
Pe 17 mai 2026, Egiptul a inaugurat ceea ce autoritățile descriu drept cel mai mare proiect de extindere agricolă orizontală din istoria modernă a țării, relateaza Agrarheute. New Delta nu este un simplu program de irigații. Este o reorganizare fundamentală a modului în care Egiptul privește relația dintre apă, pământ și securitate alimentară.
Miezul tehnic al proiectului este sistemul de aprovizionare cu apă, deja denumit în Egipt „râul artificial”. Apele de drenaj agricol din partea de vest a Deltei Nilului sunt colectate și trimise spre stația de tratare El Hammam, situată pe coasta Mediteranei. Aceasta deține titlul de cea mai mare stație de tratare a apei din lume, cu o capacitate de 7,5 milioane de metri cubi pe zi. De acolo, apa tratată este pompată printr-un canal de 170 de kilometri, prin 13 stații de pompare, spre zonele deșertice din direcția Dabaa, în nord-vestul țării.
Ce se cultivă și de ce contează
Culturile prioritare ale proiectului sunt grâul, porumbul și sfecla de zahăr, toate trei vizând reducerea dependenței Egiptului de importuri. La acestea se adaugă culturi de export: măsline, smochine și legume. Președintele El-Sisi a recunoscut în discursul de inaugurare că autosuficiența totală rămâne greu de atins, precizând că Egiptul importă în prezent între 14 și 17 milioane de tone de furaje anual, alături de cantități semnificative de grâu.
Proiectul acoperă aproximativ 9.000 km² și va crește suprafața agricolă totală a Egiptului cu circa 15%. Investiția totală depășește 800 de miliarde de lire egiptene, adică peste 15 miliarde de dolari, cu participare semnificativă din sectorul privat.
Critici și întrebări fără răspuns clar
Proiectul nu a scăpat de controverse. Experți de mediu și organizații de drepturi au ridicat semne de întrebare cu privire la consumul ridicat de energie al sistemului de pompare, la cheltuielile publice masive și la concentrarea controlului în instituții cu legături în mediul militar. Sistemul mută apa din canale de drenaj situate la altitudini joase spre platouri deșertice mai înalte, un proces energofag pe care însuși președintele El-Sisi l-a subliniat în discursul său, cerând autorităților să explice publicului costurile reale ale lucrărilor.
Concluzie
Proiectul egiptean New Delta demonstrează că terenul agricol nu este o resursă fixă. Acolo unde există voință politică, investiție pe termen lung și infrastructură de irigații bine proiectată, deșertul devine câmp cultivat. Pentru fermierul român care se confruntă cu secetă recurentă și infrastructură de irigații degradată, exemplul egiptean pune în perspectivă o întrebare directă: dacă Egiptul pompează apă 170 de kilometri prin deșert pentru a cultiva grâu, ce justifică nereabilitarea canalelor de irigații deja existente în Câmpia Română?
