Sistemele specifice de calitate ale UE sunt: indicatiile geografice; agricultura ecologica; specialitatile traditionale; si produsele originare din regiunile ultraperiferice ale UE.
Aceste sisteme le permit consumatorilor sa identifice produsele care poseda calitati specifice datorate originii lor specifice si/sau metodelor de productie.
Pentru a-i face pe consumatori sa aiba incredere in caracterul justificat al mentiunilor de pe eticheta, respectarea caietului de sarcini este monitorizata de autoritatile publice sau de un organism privat de certificare.
Fermierii care produc produse autentice sunt protejati impotriva concurentei din partea unor produse de imitatie vandute la preturi mai mici sub denumiri protejate. Prin urmare, acesti fermieri ar trebui sa poata obtine preturi mai mari, pe masura grijii si eforturilor lor suplimentare.
Cele patru sisteme sunt concepute sa corespunda unor anumite cereri ale pietei pentru produse care poseda aceste calitati specifice.
O „indicatie geografica” este o denumire care descrie un produs agricol sau alimentar care isi datoreaza caracteristicile sau reputatia ariei geografice din care provine.
„Indicatiile geografice” includ atat „denumirea de origine protejata” (DOP), cat si „indicatiile geografice protejate” (IGP).
Pentru ca o denumire sa se califice pentru DOP, toate etapele productiei trebuie sa aiba loc, in principiu, in aria geografica vizata, iar caracteristicile produsului trebuie sa se datoreze exclusiv sau in principal originii geografice a acestuia.
Pentru ca o denumire sa se califice pentru IGP, cel putin o etapa a productiei trebuie sa aiba loc in aria geografica vizata, iar legatura cu aria in cauza poate fi justificata printr-o calitate specifica, reputatie sau alte caracteristici ale produsului legate de aria geografica.
Agricultura ecologica ofera produse oferite prin metode ecologice in conformitate cu standardele europene in materie de productie ecologica.
Cererea consumatorilor pentru alimente produse în regim ecologic a crescut constant in ultimii ani, cresterea cererii depasind cresterea ofertei. Actuala provocare pentru UE este, prin urmare, de a crea o piata interna functionala pentru produsele obtinute prin metode ecologice, fara a pierde sau a slabi reputatia si credibilitatea etichetei ecologice.
„Specialitatile traditionale garantate” (STG) corespund denumirilor de produse agricole sau alimentare care sunt produse din materii prime traditionale, prin metode de productie traditionale sau a caror compozitie are un caracter traditional.
Sistemul vizeaza produsele agricole destinate consumului uman si o varietate de produse alimentare precum berea, produsele de cofetarie, pastele, produsele semipreparate, supele, inghetatele si sorbeturile.
De la introducerea sistemului in 1992, au fost inregistrate doar 20 denumiri de STG si alte circa 30 de denumiri asteapta sa fie înregistrate.
Produsele originare din regiunile ultraperiferice ale UE sunt produsele agricole de calitate originare din regiunile ultraperiferice destinate consumul, sub forma naturala sau prelucrate. Produsele agricole care pot fi însotite de un simbolul specific lor. trebuie sa indeplineasca conditiile definite prin trimitere la normele comunitare sau, in absenta acestor norme, prin trimitere la standardele internationale.
Pana in prezent, de aceasta posibilitate au profitat producatorii din regiunile ultraperiferice ale Spaniei si Frantei (de exemplu, pentru ananas, banane, pepeni galbeni si alte fructe exotice din Guadelupa, Martinica si Reunion si pentru banane, rosii, castraveti si alte fructe si legume, precum si pentru flori si vin din Insulele Canare).
