Cresterea Caprelor - Ghid de Crestere, Reproductie si Hranire a Caprinelor

In ultimul timp, cresterea caprelor a devenit o activitate productiva rentabila, productia de lapte si de branza de capra devenind specialitati apreciate de consumatori. La noi, cresterea caprelor este cunoscuta din timpuri stravechi, fiind practicata mai mult de crescatori din zonele de deal si de munte. Obiectivul cresterii il reprezinta productia de lapte si productia de piei si apoi producerea iezilor pentru carne.

Putem estima in general ca judetele cu efectivele cele mai mari de capre sunt: Dolj, Buzau, Olt, Teleorman, Mehedinti, Prahova, Valcea, Arges si Vrancea.

Datorita mobilitatii lor deosebite, caprele pasuneaza locurile abrupte si stancoase, inaccesibile altor specii, consumand atat iarba, cat si frunzele de arbusti. In zonele cu configuratia specifica a terenului (dealuri, rape, versanti necultivati, pe care cresc maracini sau alti arbusti), cresterea caprelor este foarte rentabila, ele putand fi scoase la pasune aproape tot anul. Gunoiul de capra reprezinta un ingrasamant natural deosebit de valoros, avand o putere fertilizanta asemanatoare celui de ovine. De la capra, in 5 luni se poate recolta o cantitate de 400-500 kg gunoi.

In ce priveste productia de lapte, o capra produce in medie 3-4 l/zi, intr-o perioada de lactatie de 10 luni. Exista si animale cu productii superioare, de 5-6 l lapte pe zi. Productia cea mai mare de lapte, in SUA, a fost obtinuta de o plus varianta a rasei Toggenburg.

Carnea de capra are valoare nutritiva apropiata de cea de oaie, fiind insa mai apreciata de consumatorii de la noi din tara preparata sub forma de pastrama. Carnea de ied indeosebi este foarte gustoasa, frageda, suculenta si usor asimilabila.

Productia piloasa (parul, puful, lana), obtinuta in special de la rasele specializate (Angora, Kasmir), este foarte apreciata pentru fabricarea plusului, fetrului si a renumitelor saluri de Kasmir. Pielele de capra au insusiri deosebite: sunt subtiri si dense, fiind mult folosite in industria incaltamintei, imbracamintei si a diferitelor produse de marochinarie.

Capra este un animal prolific si precoce. In conditii bune de hranire si intretinere, poate da la o fatare 2-3 iezi, chiar 4, iar la varsta de 10-12 luni tineretul atinge greutatea optima de introducere la reproductie.

TEHNOLOGII DE CRESTERE A CAPRELOR 

Reproductia la caprine

La caprine activitatea de reproductie are caracter sezonier, caldurile la majoritatea caprelor declansandu–se toamna existand o stransa corelatie cu durata zilei lumina cand aceasta este mai redusa.

Durata caldurilor este de 36 – 48 ore, acestea repetandu-se la 17 (10 -23) zile.

La o proportie redusa de animale, caldurile pot aparea mai devreme lunile iunie – iulie, acestea trebuie identificate, insamantate, grupate separat deoarece insusirea este ereditara si caprele pot fi folosite in organizarea de fatari extratimpurii.

Intensitatea maxima a caldurilor este in octombrie – noiembrie iar in cazul montei naturale are loc in libertate pe intreaga perioada, repartizandu – se un mascul la 30 -40 femele.

Tapii tineri sub 2 ani vor executa numai doua monte pe zi dimineata si seara pentru evitarea epuizarii fizice si sexuale cresterii sterilitatii caprelor, obtinerea de produsi debili sau neviabili.

Folosirea la reproductie a tapilor fara coarne, indiferent de sistemul de monta naturala sau artificiala se poate face dupa verificarea atenta a aptitudinilor de reproductie pentru evitarea aparitiei cazurilor de sterilitate, hermafroditi, nereproductibili, etc.

Gestatiea – Fatarea la capre 

Gestatia la capra dureaza in medie 150 zile cu variatii cuprinse intre 145 si 158 zile, in functie de precocitatea rasei, varsta mamei si data primei fatari, numarul si sexul produsilor, nivelul de intretinere, etc.

Starea de gestatie se cunoaste dupa absenta caldurilor si dezvoltarea treptata si asimetrie proeminent pe dreapta a abdomenului.

Cu cel putin 4 saptamani inainte de fatare, mulgerea trebuie intrerupta pentru pregatirea viitoarei lactatii si acumularea de substante nutritive necesare dezvoltarii fatului.

In cazul in care la unele capre apare secretia treptata de lapte inaintea fatarii, acestea trebuie mulse pentru evitarea mamitelor.

Fatarea se anunta prin inflamarea si congestionarea vulvei, adancirea flancurilor, coborarea abdomenului, marirea ugerului si aparitia primelor picaturi de colostru, eliminarea dopului de gestatie.

Fetusul patrunde si traverseaza conductul pelvin datorita contractiilor musculaturii uterine, apoi datorită musculaturii este eliminat de aici in cca. 20 – 25 minute la aproximativ doua ore urmand a fi eliminate anexele fetale.

In cazul fatarilor normale, iedul iese cu membrele anterioare inainte bine intinse si capul intre acestea. In cazul unor pozitii anormale ale fetusului (distocii) se impune interventia specialistului.

In adapost se impune crearea si mentinerea unui microclimat corespunzator cu o temperatura de 14 – 150 C, fara curenti si umezeala, cu asternut curat si bine uscat.

Dupa fatare, la un interval de 1 -1,5 ore, animalului i se administreaza apa calduta pentru baut sau fiertura de tarate si este lasat sa se odihnească 2-3 zile.

Se administreaza nutret de buna calitate in cantitate redusa: fan de lucerna sau masa verde in functie de sezon, amestec de concentrate, sare sub forma de bulgare sau brichete si apa potabila la temperatura de 10 -150 C.

Dupa perioada colostrala caprele se pot mulge. Daca au o cantitate mai mare de lapte pentru preintampinarea mamitelor.

Tehnologia cresterii si intarcarii iezilor 

Interventia la fatare consta in indepartarea mucozitatilor din jurul narilor si de pe corp cu ajutorul unei panze curate, care are si rol de masaj menit sa invioreze si intensifice circulatia sanguina periferica.

Dupa 20 – 30 minute de odihna, se sectioneaza, dezinfecteaza si leaga ombilicul la o distanta de 3-4 cm de abdomen.

Daca nu o poate face singur este ajutat sa suga colostru dupa indepartarea primelor picatuiri purtatoare de microorganisme. In primele 6 -12 ore de la nastere, vilozitatile intestinale au o mare capacitate de absorbtie, de aceea suptul unei cantitati cat mai mari de colostru in acest interval este foarte important.

Ulterior in urmatoarele doua – trei zile aceasta capacitate scade treptat.

Suptul colostrului are ca efect marirea rezistentei la infectii pana la dezvoltarea sistemului reticulo - endotelial de aparare impotriva infectiilor. Datorita continutului ridicat in saruri minerale favorizeaza eliminarea meconiului (reziduri cumulate in perioada fetala).

Continutul foarte bogat in proteine si grasime mareste vitalitatea si ritmul de crestere si dezvoltare al iezilor.

In prima saptamana, iezii pot suge de 20 -30 ori pe zi o cantitate totala de 700 – 800 g/zi, iar la patru – cinci saptamani cantitatea poate ajunge peste 1 Kg.

In exploatarea extensiva sau semiintensiva iezii raman la mame dupa perioada colostrala pana la varsta intarcarii, la cca. doua luni.

In cazul exploatarii intensive (pentru productia de lapte) iezii se separa de mame dupa 2- 4 zile si se cresc cu inlocuitori de lapte.

Dupa suptul iezilor, ugerul mamei trebuie golit prin mulgere si mai ales la mamele cu productii superioare de lapte.

Tehnologia cresterii naturale

După 12 -15 zile de la nastere, iezii pot merge in aer liber cu mamele la pascut – primavara sau se scot in padoc cand temperatura o permite – iarna.

In felul acesta, iezii se obisnuiesc sa consume de timpuriu furaje solide, ceea ce determina intensificarea dezvoltarii echipamentului enzimatic si a tubului digestiv.

Metoda de crestere separata 

Incepand cu varsta de 14 -16 zile se amenajeaza un compartiment special cu microclimat corespunzator, cu asternut curat despartit de restul adapostului de un gard – gratar mobil.

In acest compartiment unde numai iezii pot trece dintr-o parte in alta trebuie sa se gaseasca furaje de cea mai buna calitate, concentrate macinate si apa potabila la discretie.

Pentru obisnuire, timp de 3-4 zile, separarea mieilor trebuie insotita de un zgomot pentru crearea reflexului.

Consumul zilnic de nutreturi concentrate pentru un ied este de 20 -30 g si in plus fan de otava de leguminoase, la discretie.

In cazul ranirii mameloanelor de la incisivii iezilor si refuzul mamei de a-l mai primi, se va recurge la hranirea la biberon timp de 8 -10 zile cu lapte de la propriile mame.

Tehnologia cresterii artificiale 

Consta in separarea iezilor de mame dupa 4 zile de la nastere si furajarea lor cu inlocuitori de lapte si nutreturi combinate.

In acest fel, cantitatea cea mai ridicata de lapte din primele 2-3 luni de lactatie poate fi recoltata si valorificata.

Sistemul generalizat in Franta si Elvetia prezinta mai multe avantaje:

• eliminarea stresului de intarcare;

• o supraveghere mai atenta a iezilor;

• sporirea prolificitatii;

• recuperarea iezilor orfani sau subponderali;

• planificarea tineretului femel bine dezvoltat la monta timpurie;

• mecanizarea si automatizarea lucrarilor.

Alaptarea iezilor cu substituienti se face la galeata sau la biberon, sau cu ajutorul unor instalatii automate in boxe speciale cu cate 10 -12 iezi, unde se mai gasesc: fan lucerna, furaje combinate si apa potabila la discretie.

Hranirea numai pe baza de lapte favorizeaza dezvoltarea stomacului glandular in detrimentul celorlalte compartimente (foios, rumen, retea). Concentratele prea fin macinate provoaca acidoza ruminala.

Proportia de fibroase din hrana iezilor de lapte trebuie sa fie de 15%.

Adapostul trebuie sa fie ferit de curenti, usor de curatat si dezinfectat, cu microclimat corespunzator care sa asigure 10 – 200 C in primele 10 zile dupa care se reduce la 12 - 150C si umiditate 60 – 65% si o circulatie a aerului de 0,2 m/s.

Substituentul clasic de lapte este alcatuit din 70 % lapte smantanit deshidratat, 20 – 30% grasime, 1% lecitina, 1% supernucleu vitamino – mineral. Amestecul se face la un Kg substituient solid – 6 Kg apa. Se amesteca initial substituentul cu o parte din apa la 700C (pentru distrugerea florei saprofite) dupa care se adauga restul de apa la 400 C. Se omogenizeaza bine si se administreaza la 35 – 36 grade C in mai multe tainuri.

Intarcarea

Se face in functie de obiectivul principal de exploatare – obtinerea unei cantitati mai ridicate de lapte comercializabil sau destinatia iezilor pentru prasila sau sacrificare.

Intarcarea poate fi:

• tardiva la varsta de 2-3 luni si greutatea de 13 -15 Kg la rase neameliorate;
• timpurie la varsta de 1 luna si greutate de 9 – 10 Kg la rase ameliorate pentru productia de lapte;
• foarte precoce la varsta de 4-5 zile, hranirea facandu-se cu inlocuitori de lapte si concentrate pana la atingerea greutatii optime.

Alimentatia caprinelor 

O particularitate biologica si implicit economica a speciei o reprezinta valorificarea superioara a tuturor categoriilor de nutreturi:

• Vegetale – masa verde, fainuri, pleava, paie, siloz, radacinoase, frunzare, concentrate, deseuri tehnice, etc.;

• Animale – reziduri lactate, sau de peste, etc.;

• Industriale – tarate, faina furajera, reziduri microbiologice, etc.;

Necesarul de furaje depinde de productia de lapte urmarit, de starea de intretinere sau fiziologica a animalelor si de calitatea furajelor.

Caprele nu sunt pretentioase insa lacome cu pronuntat simt preferential fata de anumite sortimente de nutreturi si chiar parti din acestea si foarte capricioase fata de starea de igiena a furajelor.

Prefera pasunile montane cu diferiti arbusti, frunzele, lastarisul, muguri de arbori, plante aromate. De asemenea, resturile de bucstsrie, de la grsdinile de zarzavat, coji de fructe, pepeni, cartofi, varzs, salats, pasts de leguminoase, fructe cazute din pomi.

In exploatarea extensiva, in libertate, consumul de ierburi variaza de la 5 la 80%.

In condiii de stabulatie permanenta in adapost, cu furajare dirijata, caprele sunt hranite pe baza de norme si ratii pentru intensificarea productiilor lor. Rasele perfectionate produc in general o cantitate de lapte de 20 de ori mai mare decat greutatea proprie si un numar de peste 155% de iezi.

Alimentatia in perioada de pasunat 

Timpul de pasunat este de 10 -12 ore pe zi, in care intra si cel rezervat pentru mulgere, masa verde ingerata este de 8 -10 Kg/zi la adulte, 4-5 kg la tineret peste sase luni si 2-3 Kg/zi la iezi.

In cadrul acestui sistem se mai poate asigura furajarea folosindu-se amestecul unic pe baza de furaje fibroase 65% din care (½ fân şi ½ grosiere), siloz, masa verde, radacinoase tocate 20% si 15% stiuleti de porumb, totul tocat, omogenizat si eventual umectat cu solutie slaba de saramura sau melasa.

Producerea si valorificarea pajistilor cultivate 

Se fac araturi la 25 – 30 cm cu nivelare prin tavalugire, insamantare la 2-3 cm, ierbicidare, administrare de ingrasamant natural 50 to/ha sau chimic N – 50 Kg/ha; P – 50 Kg/ha şi K – 50 Kg/ha.

Structura optima a amestecului furajer este de 70% graminee (lolium, dactylis, festuca) si 30% leguminoase (lucerna, trifoi, ghizdei, etc.), cantitatea totala de samanta fiind de 30- 35 Kg/ha.

Se impune asigurarea unei surse fixe sau mobile de apa. Terenul se imparte in 5-6 parcele pentru fiecare revenind 5-6 zile de pasunat, intrarea in prima parcela facandu-se cand plantele au inaltimea de 12 – 14 cm. Pentru eficientizare, parcelarea se face prin delimitare cu garduri vii, din arbusti de foioase si rasinoase (soc, salcioara, catina alba, paducel, alun). In lipsa arbustilor se pot executa garduri permanente sau mobile in scopul delimitarii parcelelor.

Alimentatia caprinelor in stabulatie 

Stabulatia dureaza cca. 150 zile in functie de durata sezonului de iarna. In aceasta perioada caprinele se hranesc in mod traditional cu diferite fanuri, concentrate numai in prima luna de lactatie in cantitati de 200 – 300 g/zi.

In exploatarea semiintensiva si intensiva hranirea se face pe baza de norme si ratii. Nivelul de consum atinge 3 – 3,5% substanta uscata din greutatea vie si variaza in raport cu starea fiziologica fiind minima la sfarsitul gestantiei si maxima intre 6 si 10 saptamani de lactatie.