Se posteste toata ziua de ajun si doar seara se manca. Pentru masa aceasta se gatea cate putin din toate roadele pamantului, caci exista credinta ca daca gusti din fiecare, vor rodi peste an.

Ajunul Craciunului bucovinean pastreaza ideea prepararii a douasprezece feluri de mâncare de post. Dintre acestea amintim: grau pisat si fiert, prune afumate fierte, bob fiert, sarmale cu crupe, ciuperci tocate cu usturoi, bors de bureti, fasole fiarta si "sleita", precum si mâncare de peste. Traditia asezarii mesei in “casa cea mare” peste care se asterne cea mai frumoasa fata de masa (realizata manual), se pastreaza si astazi incantând turistii care asista la acest obicei. Sub fata de masa gazda pune fân, peste masa se petrece un fir de stramatura rosie, legat sub forma de cruce, iar pe colturile mesei se aseaza caciulii de usturoi. Mijlocul mesei îi este rezervat unui colac rotund iar in jurul sau se aseaza douasprezece farfurii în care se afla cele douasprezece feluri de mâncare. Cele douasprezece tipuri de mâncare nu sunt rezervate doar oamenilor, resturile ramase sunt puse în hrana animalelor.

Toate bucatele trebuie sa fie gata in ziua de Craciun pentru ca preotul sa le blagosloveasca si astfel sa fie rodnicie tot anul. Cand erau bucatele gata, se pune cate un pic din fiecare intr-o strachina cu care se inconjura de trei ori gospodaria ca sa fie belsug in casa. Apoi mancarea din acea strachina se dadea vitelor ca sa aiba spor la vitei si vitele.

Dintre mancarurile pregatite de Ajun nu lipseau cele de grau: burechita (sau „burechiuse”, niste bucatele patrate de aluat, lipite de niste urechiuse, deseori umplute cu ciuperci mai ales cu hribi), varzarile (placinte de post, umplute de asta data cu ceapa sau cu mac) si turtele.

Turtele, numite si „pelincelele Domnului” se faceau in felul urmator: aluatul se intindea in foi cat mai subtiri, care se taiau rotund, cu o farfurie; aceste se coceau pe vatra. Apoi se punea pe masa cate o foaie, se presara cu migdale pisate si zahar apoi se punea o alta foaie, iarasi se presara si asa mai departe pana se obtinea un teanc inaltut, care se taia in bucati potrivite.

Noaptea intre ajun si Craciun se privegheaza. In timpul priveghiului, pe masa se obisnuia sa se puna colecel cu cutitul infipt in el.

Masa se pune in ajun la ora 17 si trebuie sa ramana intinsa toata noaptea. Se face foc in in camin, iar „butucul Craciunului” arde toata noaptea.

In noaptea dinaintea Craciunului, fetele puneau cate putin din toate mancarurile din Ajun intr-o strachina pe care o lasau pe prisma sub fereastra. Din acea mancare gusta, in timpul noptii, ursitul fetei respective, iar tanara il putea sa-l zareasca pe fereastra.

Tot in aceasta noapte se mai facea masuratoarea paharutelor: se punea intr-o cana 9 paharute de apa, iar persoana care facea aceasta isi punea o dorinta. Aceasta urma sa se implineasca daca, a doua zi de dimineata, masurand din nou apa in aceleasi noua paharele se gasea vreun surplus.

Impotriva hotilor se facea astfel: inainte de masa de seara, din Ajun, gospodarul incuia toate cele din casa si prin acareturi, cu cheie ori lacat. Cat timp familia manca, toate acestea ramaneau incuiate, ca sa poarte ghinion rau-facatorilor.

A doua zi cand preotul intra in casa, trebuia neaparat sa sada; sub preot, pe scaun, se ascundeau graunte care apoi se dadeau gainilor, ca sa cloceasca.

Mai existau si alte obiceiuri pentru ziua de Craciun: de pilda, daca primul om care intra in casa era un barbat, acesta era primit cu mare bucurie, caci se credea ca este un semn al bunastarii de anul urmator.

De asemenea in aceasta zi nu se dadea nimic din casa imprumut; cine izbutea sa ia ceva cu imprumut avea noroc la crescutul albinelor. Se dadeau doar daruri colindatorilor.

Craciunul este o zi de mare praznic, in care se iese din post si pana la postul Pastilor (Paresimile), gastronomia romaneasca isi intra deplin in rol. Daca intre postul Craciunului si Paresimi este timp lung, se crede ca anul care urmeaza va fi unul bun, manos.

Alexander REINHARDT - Povetele Maicii Sofronia