Cercetarea agricola este studiul sistematic al fenomenelor specifice agriculturii, care are ca obiect cultivarea pamantului si cresterea animalelor, in vederea obtinerii produselor alimentare si de materii prime pentru industrie, precum si totalitatea metodelor intrebuintate in acest scop.
Din punct de vedere informatic agricultura este format dintr-o multime de sub-sisteme distincte, iar relatiile dintre aceste sisteme acopera o plaja foarte larga: conditionalitate, conexiune, incluziune, autonomie, pe diferite nivele de structurare: mineral, geografic, climatic, pedologic, biologic, antropic (cu subdiviziunile social, politic, cultural, tehnologic, educaţional, economic, etc.). Ele contribuie de o maniera esentiala la obtinerea produselor alimentare si la realizarea conceptului de securitate alimentară definita de catre FAO ca “garantarea fiecarui individ si in permanenta, in orice loc, sau in orice moment, al accesului la o alimentatie suficienta si sanatoasa care sa -i permita sa aiba un regim alimentar satisfacator pentru o viata sanatoasa si activa”.
Securitatea alimentara este una din principalele prioritati politice a Comunitatii Europene, iar faptul ca producerea alimentelor este singurul domeniu care beneficiaza de o politica comuna – Politica Agricola Comuna (PAC), vorbeste de la sine.
Conceptul de securitate alimentara a fost consolidat prin intermediul conceptului de siguranta alimentara pe intregul lant alimentar. Sintagma “de la furca la furculita” sintetizeaza de o maniera expresiva, traiectoria strict gestionata a alimentului ca urmare a aplicarii restrictiilor formale definite de conceptul de siguranta alimentara (Reg. UE 178/2002).
Pornind de la truismul ca fiecare agro-eco-regiune are specificitatea ei in asigurarea hranei comunitatilor care o populeaza, este evident ca cercetarea agricola nu se poate circumscrie decat in raport cu dimensiunea regionala. Pentru gestionarea cunoasterii specificitatii productiilor agricole este esentialmente necesara crearea unui sistem de cercetare agricola integrat si integrator, la nivel regional/national, care sa produca, in beneficiul tuturor utilizatorilor, toata gama de cunostinte si produse inovative capabile sa asigure maximizarea cantitativa si calitativa a productiilor agricole, siguranta alimentelor si nu in ultima instanta, sa permita conservarea potentialului resurselor de productie pentru generatiile viitoare.
Gheorghe Sin – presedinte ASAS
