Restaurarea paradisului pe pamant

Detalii

Categorie: Editorial

Omul a creat cu propriile maini nevoia de munca si truda.

Scopul final al omului nu este cresterea animalelor si cultivarea plantelor ci cultivarea si perfectionarea fiintei umane.

Tehnologia de perfectionare si crestere umana se bazeaza pe niste principii de care nu prea tinem seama. Este vorba de cele 10 porunci. In loc sa ne ocupam de ele noi am creat propria noastra munca si truda.

Va aduceti aminte cum traiau Adam si Eva in paradis. Nu trebuiau sa trudeasca si nici nu trebuia sa puna mana pe ceva. Un singur lucru nu trebuia sa-l faca, sa manace din fructul oprit. Au mancat si astfel au ajuns din paradis in infern, iar urmasii lor au trebuit, pana astazi, prin munca si truda sa-si castige mancarea cea de toate zilele.

Suntem in Uniunea Europeana dar nu suntem in paradis. Ba putem spune ca ne-am indepartat si mai mult.

De fapt ce este paradisul? Pot spune ca reprezinta biodiversitata naturala existenta, la facerea lumii si a omului, in care plantele cresteau fara ingrasaminte chimice, pesticide sau erbicide. Omul a dorit ceva mai mult, respectiv productii mai mari, fructe mai frumoase. A dorit sa abuzeze de aceasta biodiversitate. Prin aceasta dorinta excesiva, sau placere bolnavicioasa, a dorit mai mult si astfel s-au creat dezechilibrele naturale prezente si in care natura a fost pus in incapacitate de auto-reinoire. Omul a intrerup legatura dintre pamant si Dumnezeu prin mandria si ambitia de a demonstra ca creatia sa lumeasca este mai buna decat cea divina.

Sunt cinci principii pentru a avea un paradis, oriunde in lume:

• SA NU CULTIVAM TERENUL;
• SA NU INGRASAM TERENUL;
• NU NU FOLOSIM PESTICIDE;
• SA NU PLIVIM CULTURILE;
• SA NU FACEM TAIERI;

Pare ceva absurd. Noi credeam ca vom avea nevoie de multa munca si truda pentru a crea un paradis terestru, si cand colo constatam ca in afara de a semana si conserva biodiversitatea nu trebuie sa facem mai nimic, la fel ca si Adam si Eva.

Vom constata ca arborii si ierburile vor da seminte, care vor cadea pe pamant si din care vor creste noi plante. Frunzele cazute, toamna in padure, in cateva luni se transforma in compost si devine ingrasamat natural pentru un nou ciclu de viata al plantelor. Milioane de organisme vii, aproximativ 4 tone de rame/ha, si aproape o tona de insecte si animale/ha, participa la realizarea paradisului in locul muncii noastre.

Agricultura stiintifica conventionala si cea ecologica pe care o facem noi, nu reprezinta de fapt paradisul terestrul mai sus prezentat. Masurile pe care le luam pentru protejarea naturii sunt de fapt masuri distructive.

Desi peste o mie de boli ataca padurea in fiecare an, natura este in echilibru, si nu este nevoie acolo de pesticide. In loc sa ne folosim de cunostiinte, pentru a crea echilibrul natural, creem confuzie prin identificarea bolillor si insectelor daunatoare, pentru combaterea carora avem nevoia de munca si truda.

Natura poate recicla multa materie organica pentru a avea un mediu echilibrat. Dar pentru asta e nevoie si de un pic de sprijin din partea noastra. Omul a primit in dar, de la Dumnezeu, pamantul pentru a avea grija de el. Dar a uitat de datorie.

Cum arata milioanele de hectare de teren agricol din tara noastra? Daca am fi semanat salcam in zona nisipurilor am fi avut un mic paradis. Daca am fi creat perdele de protectie naturale, in zonele secetoase am fi avut un mic paradis. Daca am fi cultivat in fiecare regiune atat culturi perene de leguminoase, cat si legume, vii, arbori si pomi fructiferi, am fi transformat tara intr-un paradis.

Multi oameni sunt ingrijorati, astazi, de uscarea terenurilor arabile si de pierderea vegetatiei in intreaga lume. Civilizatia umana a gresit iar metodele de cultivare moderne si monocultura, au dus la aceasta situatie dezastroasa.

Nu trebuie sa amenajam lacuri in zonele secetoase ci trebuie sa infiintam paduri care sa atraga ploile si care sa refaca vegetatia distrusa.

Noi cautam cauze si efecte. In natura nu exista nici cauza si nici efect. Natura nu face nimic impotriva ei. Omul este acela care nu se poate subordona. Sau mai bine zis nu a ajuns la nivelul de perfectiune sau de disciplina, prin care se va subordona si el sistemului natural.

Ar trebui sa reinvetam soiurile locale si sistemele de inmultire pe cale naturala. Intr-o ferma naturala trebuie sa existe o padure, o livada, o gradina de legume, piersici, pruni, stupi de albine, plantele pentru ingrasaminte verzi si flori impreuna. Se cunoaste simbioza intre plante si bacterii sau ciuperci, compatibilitatea intre culturi, insecte si animale folositoare agriculturii, rolul unor culturi de a elimina sau inabusii buruienile.

Toate aceste cunostiinte ne pot ajuta sa restauram paradisul pe pamant. Dar mai intai sa nu uitam sa semanam si sa udam. Nu credeti ?

• < Anterior
• Următor >