Taranii si PIB-ul

Detalii

Categorie: Editorial

Astazi putem vorbi, fara sa gresim, despre productia de… servicii. Inclusiv in agricultura. Mergand mai departe, putem spune ca agentul veterinar face productie. Cum productie face si soferul camionetei unei campanii de servicii, care vine la poarta taranului, seara de seara, sa adune laptele dupa ce au fost mulse vacile.

E normal sa gandim asa? Bineinteles. Pentru ca si serviciile produc valoare adaugata. Pana si manualul marxist de economie politica, pentru studentii de la ASE, din anii ’80, recunostea ca "o tara este cu atat mai bogata cu cat are posibilitatea de a ocupa in sfera productiva (in sensul vechi al conceptului, de fabricare a bunurilor materiale – n.a.) o populatie mai putin numeroasa, in raport cu cea din sfera neproductiva". Caci o tara degeaba fabrica otel daca nu adauga valoare; dar poate adauga valoare dezvoltand cercetari in agricultura.

Atunci insa deciziile politice erau subordonate unei alte dogme: aceea ca munca prestatoare de servicii n-ar produce venit national. Rand pe rand, nu doar comertul, turismul, unitatile de reparatii, ci si cercetarea agricola au fost decimate sub impulsul acestei ideologii. Romania, in ceea ce priveste ponderea populatiei active in servicii si ponderea serviciilor in PIB, s-a situat in coada Europei.

Acum, lucrurile s-au schimbat. Dar nu intr-atat cat ar fi fost posibil. Si, mai ales, nu intr-atat cat ar fi nevoie. Pentru ca investitiile in servicii sant inca putine. Mult prea putine. Cu deosebire, investitiile in serviciile pentru agricultura.

Cine sa investeasca in aceste servicii? Statului nu-i mai ajung banii. Solutia nu poate fi decat amplificarea investitiilor private. Societatea romaneasca n-a invatat, deocamdată, ca explozia afacerilor legate de agricultura ne-ar aduce bani multi.

Fara indoiala ca economia de piata a castigat batalia in societatea romaneasca. Un lucru se intelege insa ceva mai greu: ca trebuie sa acceptam si legile pietei. Putem noi sa preamarim mult si bine taranul, in sensul vechi al cuvantului, acela de truditor al pamantului. El va sucomba  daca lucrarea lui nu va fi pusa in valoare de servicii performante.

Sprijinita astfel, munca taranului ar deveni competitiva. Deocamdata nu este. In agricultura noastra, care doar rareori e sprijinita de servicii bine organizate, productivitatea e de cateva ori mai mica decat in tarile dezvoltate. Eficienta – la fel. Iar calitatea multor produse e jalnica. Mancam din greu legume si fructe umflate cu "chimicale".

Cum putem iesi din acest cerc vicios? Fara sa fie atrase noi resurse, inclusiv financiare, fara programe de cercetare, nu vor putea fi folosite mai bine resursele existente. Caci e nevoie de mai multi bani pentru investitii, de doxa si de o buna organizare. Daca nu se va investi mai mult,  daca nu vor fi create  noi locuri de munca – prin atragerea in productia de servicii a lucratorilor disponibilizati din productia de fabricate – si daca nu vor fi initiate cercetari care sa sporeasca productivitatea si calitatea muncii, agricultura nu va iesi din actualul impas.

Daca ar exista preocupare, taranii cu spirit gospodaresc s-ar putea imbogati practicand o agricultura  in stil traditional, cu ingrasaminte naturale. Produsele lor ar putea astfel sa fie vandute in toata lumea, din America pana in Japonia. Dar in primul rand, in Romania. S-ar imbogati taranii si s-ar imbogati tara.

Adrian Vasilescu

www.astazi.ro/

• < Anterior
• Următor >