Inapoi la agricultura?

Detalii

Categorie: Editorial

Pe vremea razboiului rece, am aflat ca Occidentul produce atata hrana, incat nu are ce sa mai faca cu ea. Nu este ceva neobisnuit in Statele Unite, Canada sau in Europa Occidentala ca Guvernul sa plateasca anual un numar de fermieri ca sa nu producă nimic.

Pur si simplu, omul primeste de la stat profitul pe care-l facea in mod normal intr-un an si poate pleca un an de zile in croaziera in jurul lumii.

In Romania, tara cu un potential agricol urias, s-a vorbit adesea dupa revolutie despre inutilitatea acestei ramuri economice. Valoare adaugată mica, 40 la suta din populatie ocupata in agricultura, productivitate mult sub media europeana. Agricultura romaneasca seamana mai mult cu aceea de pe continentul african decat cu agricultura vest-europeana.

In Germania si Marea Britanie, numai trei la suta din populatie este ocupata in agricultura. Acest domeniu ocupa mai putin de doi la suta din Produsul Intern Brut al acestor state, care, e drept, se cifreaza, totusi la valoarea de aproximativ 3 000 de miliarde de dolari anual.

State in care populatia se afla intr-un procent mai important angrenata  in agricultura, asa cum este, de exemplu, Franta, cu 7 la suta, au mari probleme de competitivitate economica si storc la maximum fondurile europene de subventionare a agriculturii. In general, in lumea occidentala, exista pana acum perceptia ca agricultura este un domeniu prea putin important pentru producerea de bogatie, problema cea mai importanta fiind supraproductia si mentinerea la un nivel cat de cat rezonabil a preturilor.

De un an de zile insa, pe piata mondiala are loc un fenomen greu de explicat numai prin speculatiile de la marile burse ale lumii: pretul alimentelor creste continuu. Orezul s-a scumpit cu 400 la suta in circa opt luni. Graul cu 200 la suta, la fel ca si porumbul. Carnea, zaharul, uleiul s-au scumpit si ele.

In lume au loc cateva fenomene cu adevarat importante. Aproximativ 200 de milioane de chinezi incep sa-si permita sa manance zilnic aproape cat europenii. Lor li se mai adauga inca vreo suta de milioane de indieni. Cresterea economica si scumpirea barilului de petrol au permis si rusilor ss consume mai mult. Practic, pe piata mondiala au aparut cateva sute de milioane de consumatori noi. Acest lucru a creat o presiune asupra structurilor si incepe sa ridice o intrebare care-i framanta pe scriitorii de SF inca de acum o suta de ani: cati oameni poate hrani aceasta planeta?

Romania este una din tarile europene cu pamant fertil si o clima inca in stare sa asigure suficienta hrana pentru o populatie mult mai numeroasa decat cea de astazi. Singura problema este inapoierea, rar intalnita in Europa, in acest domeniu. Uniunea Europeana a alocat Romaniei, in perioada 2007-2013, 12 miliarde de euro pentru agricultura si dezvoltare rurala.

Acest lucru poate insemna mult mai mult decat subventia de 40 de euro la hectar platita astazi fermierilor romani din fondurile de la Bruxelles. De exemplu, tinerii de pana la 40 de ani care se muta prima data de la oras la sat pot primi, in anumite conditii, o prima de instalare nerambursabila de 25 000 de euro si pana la 60 la suta din investitiile care se fac intr-o ferma. Uniunea Europeana plateste pentru tehnologizare, pentru construirea de drumuri, aductiune de apa sau stocarea deseurilor. Desigur ca numai acesti bani nu au cum sa fie suficienti pentru transformarea agriculturii romanesti intr-o ramura de varf a economiei. Pretul crescut al alimentelor ar putea, insa, deveni un motor al dezvoltarii Cenusaresei economiei romanesti. Nu de alta, dar vremurile in care fermierii primeau bani ca sa nu produca nimic sunt pe cale sa apuna pentru totdeauna.

Articol de: Bogdan CHIRIEAC

www.sansabuzoiana.ro

• < Anterior
• Următor >